Spuneţi că a crescut numărul copiilor cu acest tip de malformaţii. Care sunt explicaţiile?
Am să încep prin a vă spune că noi suntem clinica de nefrologie, adică un punct ţintă, unde vin, chiar înainte de naşterea bebeluşului, unii părinţi care ne întreabă despre cum anume va evolua un tip de malformaţie care a fost depistată la ecografia fetală. Ştiţi că se fac asemenea ecografii începând cu săptămâna a 20-a de sarcină şi mai ales în ultimele trei luni de sarcină. În aceste cazuri, facem un plan personalizat pentru aceşti copii: investigaţiile de care au nevoie imediat după ce se nasc, monitorizarea acestui tip de malformaţie. Unele malformaţii sunt precizate, altele sunt doar preconizate. Ceea ce presupune precizarea lor şi tratarea în mod corespunzător.
Ne puteţi oferi nişte cifre pentru a avea dimensiunea fenomenului?
Noi avem aici un rulaj între 200 şi 300 de cazuri pe lună cu afecţiuni renale. Dintre acestea, majoritatea - aproximativ 150 de copii - sunt infecţii de tract urinar, fie repetate, fie la primul episod şi internare. Dintre copiii cu infecţii de tract urinar, între 30% şi 50% au anomalii de tract urinar. Noi suntem singura clinică de profil pentru copii şi atunci adresabilitatea este mare. Secţie de nefrologie pentru copii mai este şi la Fundeni, dar este mult mai mică, nefiind unitate medicală de copii, ci cumva comună cu adulţii. Secţia de nefrologie de la Spitalul MS Curie este unica în Bucureşti şi în această parte de ţară, având în vedere că secţii asemănătoare mai sunt la Timişoara, Cluj Napoca şi Iaşi.
Aşadar femeia însărcinată vine la clinica pe care o coordonaţi înainte de a aduce pe lume bebeluşul?
Da. Ea vine să ne consulte în legătură cu ce se va întâmpla ulterior. Pentru că prima mişcare în cazul acestor copii se leagă de repetarea ecografiei, deoarece imaginea ce se vede chiar şi în ultimele trei săptămâni de sarcină nu este aceeaşi cu ceea ce se vede la 7-10 zile de la naşterea copilului. Iar tot planul nostru de acţiune de aici pleacă.
Care sunt cauzele acestor malformaţii?
Aceasta este prima întrebare pe care ne-o pun părinţii. După părerea mea şi continuu să o spun, cred că incidenţa acestor malformaţii este legată de performanţele noastre de a le diagnostica. A evoluat foarte mult imagistica: ştim că, în urmă cu 20-30 de ani, nu se punea problema nici măcar a ecografiei, cu atât mai puţin a ecografiei fetale. În ultimii 10 ani şi la noi ecografia fetală a devenit un instrument de diagnostic prezumtiv de foarte multe ori şi atunci multe dintre malformaţiile reno-urinare şi nu numai, pentru că este vorba şi de cele cardiace, şi de cele cerebrale, se diagnostichează încă din perioada intrauterină, lucru pe care nu-l puteam face în urmă cu mulţi ani.
Noi diagnosticam copii cu boli renale cu ocazia unei infecţii de tract urinar sau deja în insuficienţă renală cronică, dar nu aveam posibilitatea să-i diagnosticăm şi să-i urmărim încă de la vârsta de nou-născut.
În privinţa cauzelor, acestea sunt printre noi pentru că este o boală a civilizaţiei: alimentaţia, poluarea.
Factorul genetic este implicat în apariţia acestor malformaţii?
Este implicat. Acum se fac cercetări pentru substratul genetic în câteva dintre aceste malformaţii, cum ar fi refluxul vezico-ureteral. Dar asta nu înseamnă că toate refluxurile au substrat genetic. Există şi substrat genetic, dar şi alţi factori.
Există o legătură între infecţiile de tract urinar şi aceste malformaţii?
Există o legătură directă. De cele mai multe ori aici este un cerc vicios. Frecvent, infecţiile de tract urinar, mai ales la vârstă mică şi foarte mică, au în spatele lor o malformaţie de tract urinar. După cum foarte multe dintre malformaţiile de tract urinar asociază infecţii de tract urinar, este vorba de pielonefritele acute care, în condiţiile în care apar la copii de vârstă mică, vorbim de septicemii, vorbim de infecţii foarte grave.
Care este prognosticul în cazul malformaţiilor renale?
Depinde de tipul malformaţiei. Unele se tratează medical, altele, chirurgical. Totul depinde de urmărirea atentă a acestor copii şi de ceea ce decide echipa care îi tratează. Noi lucrăm într-o echipă multidisciplinară: şi cu imagistul, şi cu chirurgul, şi cu pediatrul, şi cu medicul de familie, şi cu nefrologul.
Sunt şi cazuri când nu se poate interveni chirurgical?
Sunt şi situaţii în care intervenţia chirurgicală nu rezolvă problema. Cea mai elocventă dintre ele este valva de uretră posterioară, în care intervenţiile sunt comune – şi ale nefrologului, şi ale urologului -, încă din perioada de nou-născut. Dar afectarea renală bilaterală este progresivă şi una dintre primele cauze de boală cronică de rinichi la copii.
Şi în aceste cazuri în ce constă tratamentul?
Dializa. Transplantul renal nu se recomandă având în vedere că aceşti copii au şi o vezică deficitară din punct de vedere neurologic, care nu se pretează la o intervenţie chirurgicală. În aceste condiţii, degeaba transplantezi rinichi, dacă vezica urinară nu funcţionează corect şi permanent încarcă rinichiul cu urină.
Există o vârstă anume la care este indicată intervenţia chirurgicală?
Depine de situaţie. De pildă, pentru perioada de vârstă mică, sugar, numai în valva de uretră, există o etapizare a tratamentului chirurgical. Pentru celelalte cazuri, în funcţie de cât de bine sunt urmărite de nefrolog, este bine ca intervenţiile chirurgicale să se realizeze după vârsta de un an, pentru că creşterea are, în general, efecte pozitive asupra evoluţiei acestor malformaţii, în sensul în care ureterele se orientează, se definitivează funcţia renală şi atunci este bine să-i dăm un răgaz în procesul de creştere a copilului.
Care sunt recomandările dumneavoastră pentru a preveni sau a depista precoce aceste malfomaţii?
Este importantă depistarea precoce pentru că, astfel, prevenim o evoluţie brutală şi neaşteptată, cu complicaţii. Deci prevenţia merge mână în mână cu depistarea precoce, ceea ce trebuie făcut în permanenţă, alături de pediatru şi nefrolog, pentru o urmărire atentă şi adecvată a acestor situaţii, primul pas fiind o evaluare iniţială şi continuă, în funcţie de evoluţie.
