Într-un context social bulversat şi bulversant, în care individul uman nu se regăseşte ca om, în care aspiraţiile lui de realizare umană nu-şi găsesc împlinirea,în care întrebările perene,esenţiale pentru el,nu-şi găsesc răspunsuri dezirabile,în care „avoir-ul”domină autoritar în detrimentul lui „etre”,creând multe inechităţi,uneori chiar tragedii umane,e firesc să ne punem întrebarea:unde sunt adevăratele valori care să ne servească drept modele umane,care să ne fie repere în viaţă,pentru majoritatea dintre noi?
Pentru un intelectual,care după 1989,se aştepta la o societate mai dreaptă,prosperă,cu posibilităţi pentru oameni,de a se realiza cît mai amplu,cu repere demne de urmat,realitatea de azi i se prezintă cu totul altfel.
În orice domeniu am analiza astăzi,se observă uşor că multe din autenticele valori sunt estompate,li se „găsesc” zeci de acuze nefondate,unele dintre ele fabricate, iar în locul lor apar ” peste noapte” altele,din rândul unor mediocrităţi,care,bineînţeles,nu au creat nimic original,sau ceva fosrte bun în domeniul lor. Autorul ar avea zeci de exemple din diferite domenii de activitate. Unul dintre aceste exemple este şi cel al profesorului universitar doctor Gheorghe Burnei.
Autorul acestor rânduri a predat între 1971 şi 1992 disciplinele de Etică şi Filosofie la Facultăţile de Medicină şi Pediatrie. L-am cunoscut pe doctorul Burnei din anul I. Era unul dintre cei mai serioşi studenţi,cu o înaltă conştiinţă a datoriei,care atât la seminarii cît şi la curs,se preocupa continuu să se perfecţioneze, să se dezvolte cât mai mult pe linia cunoaşterii.
Cel mai mult, ca student am colaborat cu el într-o brigadă ştiinţifică. Fusesem desemnat să formez şi să conduc un grup de studenţi selectaţi(câte unul de la fiecare facultate din Bucureşti) pentru a merge prin judeţe şi,precum brigăzile lui Dimitrie Gusti,să contribuie prin dezbateri la ridicarea nivelului de cultură, în special a celor de la sate.
Fiind vară m-am lovit de refuzul multor studenţi de la medicină,pe motiv că aceştia pierd banii ce le reveneau pentru practica din spital. Am apelat în ultima instanţă la studentul Gheorghe Burnei,care era în provincie şi atunci ajunsese în anul III sau IV. A venit cu primul tren şi după ce am făcut rost de cărţi am plecat împreună în judeţul Tulcea.
S-a dovedit a fi un om cu un frumos caracter, interesat sincer de a face bine oamenilor, cu o foarte bună pregătire pentru viitorul medic,foarte exigent cu sine, şi timp de o lună,când stăteam împreună,în fiecare seară am reuşit să-i cunosc şi idealurile de realizare. Cele mai importante fiind cele profesionale,familia şi îndeosebi idealurile ştiinţifice din profesia aleasă. A fost cel mai solicitat şi cel mai competent student pe care l-am avut în acea brigadă.
Viaţa ne-a ajutat să ne întîlnim şi în alte împrejurări.Peste tot ca stagiar,şi mai apoi ca medic,am auzit numai cuvinte de laudă din partea pacienţilor săi. Pe mulţi i-am întrebat, probabil şi deformat de profesie(eram profesor de etică),dacă le-a cerut bani,dacă se poartă frumos cu ei, dacă le condiţionează cu ceva actul medical şi răspunsurile au fost categoric negative.
Ştiu de asemenea,că în I.M.F. s-a discutat mult,când profesorul Pesamosca, auzind de doctorul Burnei,s-a dus personal la Mangalia,unde profesa acesta,să se convingp dacă ce se spune despre realizările remarcabile ale acestuia sunt adevărate. Întors la catedra din Bucureşti, profesorul Pesamosca le-a spus tuturor că doreşte neapărat să-l aibă colaborator pe doctorul Burnei, lăudînd mult realizările acestuia.
Aşa a fost adus doctorul Gheorghe Burnei la catedră în Bucureşti.
După 2004,cînd am reuşit la A.N.E.F.S,să duc revista ştiinţifică „Discobolul” la calificativul „B+”,am fost prin spitale,la foştii mei studenţi şi am solicitat să participe cu studii ştiinţifice de calitate la revista mea. Cel mai activ a fost profesorul Burnei. Sincer interesat însă nu publica numai el ,ci antrena întregul colectiv. Am colaborat pînă în 2011 ,când am ieşit la pensie.
Ca redactor şef eram dator să citesc tot ce se publică în revistă. Niciodată însă,în niciun articol nu am obervat că ar fi vorba de experimente pe oameni. Toate articolele se caracterizează prin metode ştiinţifice,autentice,reuşeau să convingă prin argumentare logică,riguroasă. Multe dintre ele aveau caracter euristic,reuşind să surprindă prin noutatea adusă. Revista câştiga mult ca valoare prin articolele de la catedra profesorului Burnei.
Este acuzat că profesa sub influenţa băuturii. Argumentul a fost că s-au găsit două sticle de whisky în dulapul de pe holul Secţiei medicale. Numai că sticlele arau nedesfăcute,iar afirmaţiile apărute cu privire la faptul că se folosea de băutură sunt nefondate,jignitoare,nedrepte. Autorul acesto rânduri poate afirma,cunoscîndu-l bine,că profesorul Burnei nu bea decât extrem de puţin,chiar şi la aniversări,onomastici sau sărbători,totdeauna invocînd faptul că ar putea fi chemat pentru urgenţe.
De aceea sunt extrem de revoltat,că un om de o asemenea valoare,morală şi profesională, a fost atras într-o „şarjă” mediatică şi juridică pe care nu o merită cîtuşi de puţin. Cum se poate afirma,pe multe ecrane de televiziune,că el condiţiona actul medical când nu există nicio probă? Eu ştiu că deseori îmi spunea că îl preocupă un caz deosebit pe care vrea să-l rezolve,stă la el de mai multe zile studiindu-l,iar acuzaţiile care i se aduc sugerează că aştepta bani mulţi şi de aceea pacienţii nu erau ajutaţi imediat.
Dacă ar fi fost interesat de bani mulţi desigur că ar fi plecat în Anglia. Atunci i s-a promis un salariu mare în lire,dar el a preferat să rămână în ţară spunându-mi că vrea să-i ajute cît poate, pe pacienţii de la el din ţară şi că salariul de profesor universitar îl ajută să trăiască decent.
S-a făcut mare caz de 2-3 dintre foştii săi pacienţi, că au rămas după operaţii cu serioase sechele. Eu ştiu că mulţi părinţi care veneau cu copii care aveau malformaţii sau leziuni foarte grave,dar care erau refuzaţi de alţi medici,se rugau insistent de profesorul Burnei să-i salveze,iar acesta se angaja cu mari riscuri. Şi dacă un copil rămînea cu un picior sau o mînă mai scurte,totuşi profesorul Burnei îi ajuta să scape de moarte,să trăiască normal. De aceea era aşa mult căutat căci în mii de cazuri a reuşit să învingă multe boli sau chiar moartea. Aceste mii de cazuri de ce nu se iau în considerare?
Şi atunci,dacă aşa cum am arătat nu condiţiona actul medical,dacă nu-l interesează banii mulţi,neplecînd din ţară după câştig material,dacă se comporta omeneşte cu pacienţii,luptînd permanent pentru a le asigura viaţa,dacă nu făcea experimente pe oameni,dacă nu bea cînd opera etc.,atunci de ce şi de unde atîtea neadevăruri pentru a-l distruge şi umili ca profesionist? Se vede clar că la fel ca şi alte personalităţi atacate tot atît de nedrept ca şi profesorul Burnei,se urmăreşte de fapt distrugerea valorilor româneşti nu numai din medicină,ci şi din alte domenii.
Sunt convins că ancheta în derulare,prin juriştii implicaţi va scoate la iveală şi cauzele subiective ce au dus la această situaţie. Nu e normal ca o astfel de valoare umană să fie umilită,denigrată şi îndeosebi înlocuită,numai pentru că are o anumită vârstă, că este şef de clinică, sau că vor nişte forţe oculte să cîştige foarte mulţi bani.
Am mare speranţă că juriştii implicaţi în decizie vor cântări corect,în spiritul adevărului şi al dreptăţii această cauză şi că vor reda profesorului Burnei,atât cât se mai poate,demnitatea ,respectul şi prestigiul pe care îl merită cu adevărat, o autentică valoare umană.
Avem mare nevoie astăzi de asemenea valori în interiorul timpului nostru istoric.
