O jurnalistă cerea, printr-o scrisoare devenită virală pe Internet, ajutorul ministrului Sănătății, Sorina Pintea. Nu dorea decât să-și prelungească viața. A mai rezistat un an. Jurnalista Miriam Eugenia Soare a fost diagnosticată în 2015 cu cancer la sân și a suferit o dublă mastectomie.
După un an, medicii din România i-au spus că are o răceală la plămâni și i-au dat o rețetă cu antibiotic. Adevărul a fost mult mai dur, medicii din Istanbul i-au descoperit metastaze pulmonare
Miriam a cheltuit în ultimii ani sume uriașe pentru investigații și tratamente. Găsise o clinică în Hamburg care își asuma tratarea ei, însă era la fundul sacului. Femeia s-a adresat CASMB-ului şi explica într-o scrisoare publică situaţia disperată în care se află.
Miriam Eugenia Soare avea 54 de ani. S-a stins acum, iar anunțul a venit într-o postare pe contul ei de Facebook, scrisă ca și când ar fi mesajul de Dincolo al jurnalistei.
”Am plecat. Am facut-o aseara, in liniste. Nu stiu cum va fi lumea fara mine. Si nu voi sti niciodata. Dar drumul meu a fost pana aici. Va las in urma pe toti, prieteni, cunostinte, mai putin prieteni sau dusmani. Fiecare ati fost in viata mea cu un scop. Si celor mai multi, va multumesc pentru asta. Am fost in viata multora dintre voi. Si imi place sa cred ca tot cu un scop. Si voua va multumesc pentru ca m-ati primit . Am trait intens, cat pentru o suta de vieti. Si as mai fi trait tot atâtea”, este postarea din pagina de Facebook a jurnalistei.
Iată și scrisoarea pe care o trimisese ministrului, în urmă cu un an:
”SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI MINISTRU AL SĂNĂTĂŢII DOAMNĂ MINISTRU, NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!
Sunt Eugenia Soare, cetăţean român şi vă cer AJUTORUL, DOAMNĂ MINISTRU. Am 54 de ani şi statul român, prin legile lui absurde şi abuzive, mă condamnă la moarte, când pentru suma de doar nouă mii de euro, bani cu care ministerul condus de dumneavoastră cumpără doar pixuri, eu sunt lăsată să mor. În septembrie 2015 am fost diagnosticată cu un carcinom triplu negativ la sân, cea mai invazivă şi rară celulă malignă. Preventiv, mi-au fost scoşi ambii sâni. Această dublă mastectomie am făcut-o în spitalul MedLife, pe bani personali, pentru că, în urma unei operaţii la care am fost supusă în anul 2000 la Institutul Oncologic Fundeni, am fost infectată cu Hepatită Virală C.
Având o fibroză hepatică de gradul trei, nu am putut face tratament chimioterapeutic, fapt pentru care am depus dosarul de tratament la CASMB, pentru terapia NON INTERFERON, dosar ce mi-a fost respins pe motiv că nu am fibroză de gradul patru, adică nu sunt suficient de bolnavă şi, nu s-a ţinut cont că am comorbidităţi,ci dimpotrivă. În septembrie 2016, la examinarea de un an de la dubla mastectomie, în urma efectuării computerului tomograf, mi s-a spus că am nişte noduli pulmonari nesemnificativi, probabil de la o răceală mai puternică din copilărie.
După numai cinci luni, starea mea de sănătate s-a degradat semnificativ, începând să tuşesc necontrolat şi să am o stare de oboseală permanentă, până într-o zi când am leşinat şi fiul meu m-a dus la Spitalul Judeţean Ilfov unde, în urma investigaţiilor şi a unei radiografii pulmonare, mi-au spus că am o răceală la plămâni şi mi-au dat o reţetă cu antibiotic!!! Medicul de familie m-a sfătuit să fac un PET CT. Când am vrut să mă programez la o clinica privată din ţară, pentru că imagistica pe asigurarea de stat este doar un vis frumos, mi-au spus că nu au loc decât peste trei luni. Atunci, tot pe bani personali am plecat la Istanbul unde, a doua zi am făcut PET CT-ul, la un preţ mult mai mic decât in România. Acest examen imagistic a relevat, fără dubiu, că ceea ce în Romania erau "ganglioni nesemnificativi şi o banală răceală pulmonară" erau de fapt METASTAZE PULMONARE.
M-am internat şi m-am operat de plămâni, pe data de 18 iulie, chiar în ziua în care împlineam 54 de ani, pentru că o altă dată liberă pentru operaţie nu aveau la spital. Plămânul mi-a fost capsat cu cleme din titaniu, pe care tot eu le-am plătit cu suma de 1400 euro, pentru că asigurarea nu acoperă acest "lux". Ştiind că va trebui să fac chimioterapie, pe bani personali, pe proprie răspundere, ilegal mi-am cumpărat din Egipt, tratamentul pentru HCV pe care l-am introdus fraudulos în ţară şi m-am tratat la mine acasă. Tot în acest timp am dus leziunile excizate din plămân pentru imunohistochimie şi anatomopatologie, la clinica indicată de către toţi medicii din Bucureşti ca fiind cea mai bună, bineînţeles, o clinică privată unde am plătit. În aşteptarea rezultatului testelor, m-am adresat mai multor oncologi şi am ales să mă tratez la un oncolog care lucrează doar într-o clinică privată, pentru a evita să stau şi să sprijin pereţii IOB Fundeni, câte cinci ore pentru o consultaţie. Spre ghinionul meu, rezultatul analizelor dat de laboratorul de anatomopatologie a fost ERONAT, motiv pentru care eu am fost tratată cu o chimioterapie greşită, inadecvată celulei maligne de care ulterior s-a dovedit că sufăr, abia după ce m-am adresat spitalului Hadassah din Ierusalim, care, contra sumei de 2000 euro, mi-a refăcut anatomo şi imunohistochimia şi au certificat că, în ţară, s-a făcut o imensă greşeală, care mi-a răpus fizic organismul şi care a dus la creşterea metastazelor.
La întoarcerea din Israel, mi-a fost schimbată chimioterapia, dar deja ficatul meu fibrozat nu a mai putut suporta şi am devenit atât de anemică, încât nu mă mai puteam ridica din pat, fapt pentru care am fost nevoită să întrerup orice formă de chimioterapie. SINGURA SOLUŢIE, pe care o mai am astăzi, este radioterapia stereotactică şi după ce am corespondat cu două clinici din Istanbul, care m-au refuzat, am gasit o clinică din Hamburg care îşi asumă tratarea mea. Nemaiavând bani, m-am adresat CASMB-ului şi, astfel, am aflat cât de aberantă şi discriminatorie este legea care îmi cere un referat de la un medic dintr-un spital universitar!!! Cetăţeanul asigurat NU ştie că dacă se tratează la un medic din sistemul privat, referatul întocmit de acesta nu are nicio valoare şi deci, nu poate beneficia de vestitul FORMULAR E 112. M-am milogit pe la toate uşile din IOB Fundeni şi am fost refuzată de către medicii oncologi. M-am adresat Direcţiei de Sănătate Publică şi am constatat că trebuie să am trei oferte de la trei spitale cu trei preturi, de parcă s-ar face licitaţie pentru becuri şi nu vorbim despre viaţa unui om şi, după ce dosarul meu medical trece prin două comisii medicale, se poate să primesc aviz favorabil sau nu, dar asta durează MINIM DOUĂ LUNI SI JUMĂTATE!!! Eu nu am timpul necesar să aştept toate aceste proceduri ABERANTE şi ABUZIVE la adresa cetăţeanului contribuabil! Doamnă Ministru, ultima amânare pe care am mai primit-o de la clinica din Hamburg este data de 6 Februarie. Dată după care nu se mai poate interveni stereotactic şi, în consecinţă, nu îmi rămâne decât să aştept să mor la mine acasă. DOAMNĂ MINISTRU, VĂ ROG, VĂ IMPLOR, VĂ CER SĂ ÎMI PRELUNGIŢI VIAŢA!”.
Boala rămâne la fel de aprigă, statisticile urcă cu repeziciune.
- În România se înregistrează una dintre cele mai mari rate de deces prin cancer mamar, de 17.4%ooo femei, cu 62% mai mare decat cea a Norvegiei, ultima clasată
- Pentru România, Globocan 2020 - platforma de date statistice a OMS - estimează un număr de 12.085 cazuri noi de cancer mamar, cu o rată a incidenței de 65,8%ooo, situându-se pe locul I în ierarhia cancerelor la sexul feminin cât și în ierarhia generală a cancerelor în țara noastră
- În România, cancerul mamar se află pe primul loc între cauzele de deces prin cancer la femei și locul al doilea, în populația generală, după cancerul bronhopulmonar, cu 3918 decese (17,4%ooo).
- Datele Programului de supraveghere a supraviețuirii în cancer la nivel mondial – CONCORD – arată că în Europa, România se află pe ultimele locuri din acest punct de vedere, cu o rată a supraviețuirii la 5 ani de 74,9%, cu aproape 20% mai scăzută față de cea a țărilor nordice și vest europene.
