Ce se întâmplă, în timpul efectuării radioterapiei sau chimioterapiei, în aşa fel încât este nevoie de sânge suplimentar?
În general, atât radioterapia cât chimioterapia sunt tratamente forte pentru organism pentru că ele se administrează pentru a distruge, tumora, celule canceroase. Aceste terapii sunt asociate cu căderea părului, vărsături, greaţă, scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, uneori, cu apariţia unor leziuni pe corp, din cauza medicamentelor. Totuşi, organismul reuşeşte să suporte aceste terapii care atacă tumorile. Dar aceste medicamente au un grad de toxicitate care afectează măduva spinării, în aşa fel încât nu mai produce celule la nivel normal. Măduva spinării poate fi afectată până la aplazie medulară, devenind incapabilă de a mai fabrica elementele sângelui.
Practic, pacientul este la graniţa rece şi subţire dintre viaţă şi moarte...
Pacientul este în pericol să-şi piardă viaţa prin anemie, prin sângerări, pentru că scade foarte mult hemoglobina. Când hemoglobina ajunge la 4 grame de la 12 grame, de exemplu, viaţa bolnavului este în pericol. Şi atunci, la 5-6 grame hemoglobină, medicul oncolog întrerupe tratamentul dacă nu are suport de sânge, ca să nu-i facă rău pacientului.
De ce este atât de importantă hemoglobina în aceste terapii?
Tot tratamentul citostatic se face de la început cu control de hemoglobină. Şi, în funcţie de nivelul hemoglobinei, se face tratamentul cu citostatic. Niciun medic oncolog nu administrează tratamentul dacă pacientul are 7 hemoglobina. În aceste condiţii, pacientului i se recomandă să facă transfuzie, pentru ridicarea hemoglobinei la 10 şi după aceea se administrează citostaticul.
Dar trebuie spus că, la rândul lui şi citostaticul scade hemoglobina, ceea ce înseamnă că e nevoie din nou de transfuzie. Şi tot aşa, în timpul tratamentului, pacientul trebuie să primească suport de eritrocite .Când se deprimă trombocitele, numărul lor poate scădea la 10.000 de la 150.000. În momentul în care numărul trombocitelor scade periculos pentru pacient, oncologul sistează tratamentul şi-l trimite la transfuzie cu trombocite. După ce creşte numărul trombocitelor astfel încât să suporte tratamentul, medicul procedează la administrarea citostaticului. Practic, tratamentul oncologic nu ar putea fi suportat de pacient dacă nu ar beneficia de sânge.
Suportul de sânge, cum spuneţi dumneavoastră, este diferit în funcţie de tipul de cancer?
În melanom, de exemplu, pacienţii nu prea au nevoie de suport de sânge. Dar în cancerele de pancreas, de stomac, de colon problema este mai complicată, deoarece chiar aceste tipuri de cancere provoacă anemie. În cancerul de colon, se ştie că sângerezi şi că, de fapt, aşa este el descoperit. Pacientul are hemoglobina mică, sângerează cronic, nu observă nimic alarmant în scaun şi, treptat-treptat, se instalează anemia. Dacă anemia este descoperită şi nu are nicio justificare, trebuie efectuate o serie de investigaţii, care pot evidenţia un cancer.
În schimb, cancelere sângelui sunt chiar dramatice, pentru că pacienţii au nevoie în primul rând de sânge.
Care sunt cei mai mari „consumatori” de sânge, evident, în zona oncologiei?
În Bucureşti, de la Institutul Oncologic avem, zilnic, cea mai mare cerere de sânge, la care se adaugă cea a secţiilor de oncologie din celelalte spitale: Colţea, Sfânta Maria, Spitalul de Urgenţă Universitar Bucureşti etc.
Ce este de făcut, pentru că, potrivit statisticilor, avem foarte multe persoane care suferă de cancer?
Trebuie să creştem numărul persoanelor care donează sânge. În acest sens, am iniţiat o serie de campanii. Am avut campanii în UMF Carol Davila şi am observat că studenţii medicinişti sunt donatori fideli şi vin în număr mare, urmaţi la mică distanţă de studenţii de la Academia Poliţie. Campaniile noastre de colectă mobilă vor continua la Politiehnică, ASE, Facultatea de Construcţii.
Graţie acestor campanii în facultăţi, aprovizionarea cu sânge este, în prezent, echilibrată. Dar mă gândesc cu groază la luna decembrie, chiar la începutul ei care debutează cu câteva zile libere. Cred că voi face o campanie premergător zilelor libere ca, în una dintre acestea, să deschid centrul pentru a primi donatori. Dar, subliniez, zilnic, observ o scădere a numărului donatorilor de sânge care vin direct la Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti.
