am ajuns. îmi dezbrac fata, o bag la bazin, fur un scaun rupt, pe care nu-l vrea nimeni şi mă aşez ca s-o urmăresc cum se produce treaba. am zis că s-o dau să înveţe să înoate, că dacă nu acum, atunci cînd şi dacă nu…. deci dacă nu acum, atunci cînd. sînt stresată cînd antrenoarea pleacă de lîngă ea, da, pana mea, are aripioare portocalii? are. şi deci.
“luaţi trei vinete, ca să vă iasă ceva ca lumea, nu aşa, le tăiaţi beţişoare”, “aha, deci nu cubuleţe”, “nu, beţişoare, beţişoare! beţisoare cam cît un deget de groase ba chiar puţin mai groase, un centimetru aşa. pe urmă le daţi cu sare şi le lăsaţi deoparte.” “aha”. (unde e un cap mov? aha, acolo! e bine, trăieşte) nu, că aia cu “aha” nu sînt io, io doar consemnez că io niciodată n-am idei de reţete, întotdeauna i-am gelozit p-ăia de la mastărşef, că bagă alune-n pui şi portocale-n porc, io n-am nici o treabă cu bucătăria, deşi mi-ar păcea să. d-aia ciulesc acum urechile, poate-poate-mi intră şi mie ceva în capu ăla sec al meu.
“separat, luaţi două cepe, le tăiaţi mărunt”, “aha, că io am un blender…”, “un blender, un ciopăr, ce-aveţi”, “nu, nu, io am blender, că mi-a luat fi-mea de Crăciun”, “foarte bine”, “e Braun, e foarte bun”, “luaţi şi vreo doi-trei ardei graşi, unu verde şi doi roşii, pentru culoare, ştiţi?”, “aha”, căliţi ceapa, da nu mult, adăugaţi ardeiul şi abia acuma!!!” (pauză de suspans) adăugaţi vinetele”. “ahaaaa”.
“le răsturnaţi într-un vas de yena sau ce aveţi dumneavoastră-n casă şi-o băgaţi frumuşel la cuptor. a! şi să nu uit! Neapărat un ardei iute, da iute, nene!”, “io n–am voie iute”, “bine, atunci nu mai puneţi”. “şi nu punem şi pătrunjel la sfîrşit?”, “cine doreşte poate să pună, io una n-am pus, da, sigur, poţi să pui”, “io”, se bagă-n vorbă o mami, “io simt nevoia la reţeta asta de ceva usturoi”, “daaa, păi merge! păi asta-i reţetă macedoneană, macedonenii mănîncă mult usturoi, să ştiţi, puneţi, puneţi, da mai spre sfîrşit, nu chiar de la-nceput”, “da, păi spre final”, “io mănînc de rup, să ştiţi, mai e şi de post, miercurea, vinerea, te-ai rezolvat”, “da, păi la asta mă gîndeam şi io”, puteţi s-o trîntiţi şi lîngă o friptură, ceva, dacă vreţi”, “nu, că io am diabet, fac insulină”, “aha, atunci deci nu”, “ia uite-i cum vorbesc în loc să muncească, Claudia a mea mi-a zis că să vină de la 5, cu Izabela, da io –am zis, “de ce, ca să vorbeşti cu Izabela, păi de ce vii aici? să vorbeşti cu Izabela? nu, deci venim de a 4… şi-am potolit-o”, “păi foarte bine”, “păi, na! trebuie să te impui, dacă nu te impui, te calcă-n picioare”, “şi e bună şi pentru oase, să ştiţi, vinetele sînt bune pentru densitatea osoasă, ştiaţi?, “nu, io iau ostenuştiucum pentru oase”, “mi-a zis mie noră-mea, care e farmacist, că nu fac nimic medicamentele astea, nici bine, nici rău, dai banii aşa, pe ele”, “dacă tu crezi că-ţi face bine, îţi face bine, dacă tu crezi că-ţi face rău, îţi face rău, e efectu ăla, îmi scapă acum”, “placebo”, mă bag şi io ca musca-n discuţie, “aia! placebo aia”, “deci pentru osteopenie, mai bine o vînătă acolo, decît să te-ndopi de pastile, io asta zic”.
“hai, că i-a băgat la sărituri, iar n-au făcut nimic! io le-am zis că aruncă banii pe fereastră da nu mă cred”
