Clopoțelul va suna din nou, în mai puțin de o săptămână, aglomerația va lua sub stăpânirea sa străzile, autobuzele, tramvaiele, pline de copii și tineri dornici să-și încarce mintea de știință și cunoaștere.. Mă rog, așa sună în teorie orice nou început, cu perspective mult mai atrăgătoare decât ceea ce urmează să se întâmple cu adevărat.
Orice grup are ierarhia lui, persoane plăcute, antipatice, detestate, iar școala nu are cum să scape de această organizare, ca să fii popular trebuie să faci ceva deosebit că să fii băgat în seamă, sa fii remarcat.
Primul curs de chimie organică nu are cum să fie înfricoșător decât pentru cei cărora ori nu le place chimia, ori nu le place școala deloc. Și cu emoțiile astea prin minte, studenții dintr-o școală americană așteptau sosirea profesorului la clasă. Beneficiind de interesul unei asistențe numeroase, unul dintre ei a reușit o performanță destul de greu de atins chiar și de un jucător de baschet profesionist, a azvârlit de la o distanță apreciabilă un cocoloș de hârtie fix în coșul de gunoi aflat lângă tablă. Reușita i-a fost răsplătită de colegi cu urale și aplauze!
