Nu sunt mulți pelerinii care se încumetă pe drumul ce duce spre chilia Părintelui Arsenia Boca de lângă izvorul Văii Sâmbetei, dar tot ajung acolo 10-20, în fiecare zi. Chilia părintelui atrage ca un magnet, cu toate că semne lăsate de cuviosul călugăr nu sunt, azi, chiar atât de multe.
Cel care se aventurează până acolo, ar trebui să cunoască totuși câteva lucruri despre istoricul locului, care se împletește cu istoria celui pe care mulțimile de credincioși îl vor sanctificat.
Să spunem că începutul s-a făcut în anul 1943, în plin război, pe când acesta viețuia la Mănăstirea Sâmbăta. Dorința tânărului (pe atunci) călugăr era de a-și găsi un loc unde să se retragă din lume. Pe Valea Sâmbetei, aproape de izvorul acelei ape (ce nu are nici o legătură cu apa Sâmbetei din vechea zicere de lehamite românească), acolo unde povârnișul de piatră se proptește într-un perete aproape vertical, părintele Arsenie Boca a terasat muntele, pentru a-și face, la înălțime, o grotă-chilie. Nu a lucrat singur, cum zic legendele, nici nu a săpat doar cu mâinile (precum pustnicii din vechime), dar greul muncii tot el la dus, ca o penitență autoimpusă. Scobește în piatră deschizătura și o lărgește în interior, ca pe o peșteră naturală, astfel încît să-și construiască adăpostul dorit pentru o viață în rugăciune. „Peștera” săpată de mână de om are o înălțime variabilă, între 1,65 și 1,75 m și o lățime de 80 de centimetri. În interior, înaintează mai bine de un metru, dar la un moment dat se oprește. Un gând cucernic, care nu și-a mai aflat înfăptuirea în piatră.
Citește și Supercentenarii României. Gheorghe Solomon, românul „călare” pe trei veacuri
Ce anume l-a oprit pe părintele Arsenie Boca să-și construiască chilia de retragere din lume, acolo, pe Valea Sâmbetei? Ce semn uluitor a primit?
Citește mai departe pe ANTENA SATELOR
