Carbon paisprezece

Toamna mă răsuceşte
între graniţele ei.
Pânze de păianjen
mă îmbracă în ceață.
Culorile de foc
se estompează între răceala
dintre ceața din mine
și ceața din lume.

Cu fiecare toamnă care vine
se mai sting puțin
focurile pădurilor
necolindate de nimeni
și de nimic.
Mă las înfășurat
de pânzele ei
ca o pradă oarecare.

E și mai cald,
e și mai frig,
e și mai rău,
e și mai bine.

Și, ca și când
n-ar fi fost de-ajuns,
mă las învăluit
într-o picătură
de chihlimbar.

Lumea de mâine
mă va descoperi
ca pe-un vestigiu
care a conservat perfect
granița dintre anotimpuri
și oameni,
granița dintre ceața din mine
și ceața din ei.
La o atentă cercetare
se vor descoperi
și granițele noastre,
pânze de păianjen
întinse peste tot
și nicăieri.
Vor fi date peste cap
toate cercetările
de până atunci,
inclusiv cele
cu carbon paisprezece,
când or fi să ne calculeze vârsta.

Asta și pentru că atunci
savanții vor face marea greșeală,
să calculeze vârsta unei insecte
și nu pe cea a unui sentiment.
Sau măcar
a unei fâșii de lume
care a despărțit odată oamenii
și anotimpurile.

Aşa cum și eu, uneori,
încercând să descopăr
frumusețea trecătoare,
am apelat la carbonul paisprezece
să stabilesc vârsta unor femei
fără vârstă,
a unor femei care nu îmbătrânesc
niciodată
sau, și mai rău, a unor femei
nenăscute.

Și apoi, cât de îndrăgostit să fii
ca să amesteci
carbonul paisprezece
cu lacrima unei femei,
cu dâra lăsată de un rimel sau
cu urma lăsată de un ruj?

Tot pe-atât
pe cât să te lași cucerit
de-o picătură de chihlimbar.

Și, odată închis
în această colivie de aur,
să aștepți să fii găsit
într-o bună zi
ca o comoară ce abia aștepta
să fie descoperită.
Sau mai degrabă jefuită.

Sunt, așadar, obiectul unui jaf!

Prădați-mă
la drumul mare,
toamna e pe sfârșite,
nu mai stați pe gânduri,
nu sunt predispus în fiecare zi
la sacrificiul ăsta,
jefuiți-mă
înainte de primul viscol,
acum, când sunt abia ieșit
din toamnă,
aidoma unui melc
ieșit din cochilia lui,
jefuiți-mă
înainte de a fi învăluit
în chihlimbar
și cercetat
cu carbon paisprezece...

sunt prada
ultimului jaf romantic
la drumul mare...