Tradiții și superstiții. Sărbătorile mobile. În zilele „Sîn-Toaderilor”, din prima săptămână a postului Paștilor, femeile nu lucrează. „Una a lucrat marți: a prins o pânză. I s-a strâmbat gura la o parte...Pe mulți i-a strâmbat, pe unii de gură, pe alții de picioare...Bat caii (Sîn-Toaderilor) cu cracii pe ăl ce lucră...”
Tradiții și superstiții. Sărbătorile mobile. În „Sâmbăta lui Lazăr” nu se lucrează „la lucru voinicesc, căci e rău de căzături, deoarece Lazăr a murit căzând dintr-un copac”. „Miercurea strâmbă”, din prima săptămână a păresimilor, e păzită cu sfințenie. Nu se lucrează. Nu se face leșie, nu se spală rufe, nu se toarce, nu se urzește pânză, nu se descântă de nici un descântec, decât de bubă neagră.
Tradiții și superstiții. Sărbătorile mobile. În „Joia iepelor”, care urmează după „Miercurea strâmbă” nu se lucrează, că e rău de înțepături. La „Joi-mari”, adică în joia Paștilor, nu se lucrează, că e de rău: „vine Joimărica și dă cu ochii pe foc pe cine l-o prinde lucrând”. În „Vinerea seacă” sau Vinerea Patimilor (vinerea Paștilor) se postește toată ziua pentru iertarea păcatelor și nu se lucrează de teama bubelor sau altor boli.
Tradiții și superstiții. Sărbătorile mobile. Miercurea, la jumătatea răstimpului dintre Paști și Rusalii, e o zi pe care poporul o numește „Strat de Rusalii”, „Strodul Rusaliilor”, „Tudorusale” sau „Sfredelul Rusaliilor”. În această zi nu se lucrează, nu se descântă. Cine lucrează o pățește rău: poate să orbească, să înnebunească sau să ologească. Se întâmplă să dea de o boală pentru care nu mai e în lumea asta mijloc de tămăduire.
Tradiții și superstiții. Sărbătorile mobile. Cele mai primejdioase sunt Rusaliile. Cine lucrează în aceste zile poate să orbească, să amuțească, să ologească sau să înnebunească. Îl „iau din căluș” Rusaliile și rar se mai vindecă omul. În genere, nu trebuie lucrat nimic în zi de sărbătoare, căci e primejdie pentru sănătatea omului. Cine cioplește ori taie lemn într-o sărbătoare, pe lumea cealaltă îi vor arde așchiile pe piept și pe ochi.
