Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Când copilul este mai mărișor, „i se ia din păr”, adică i se taie un moț din păr. Până la luarea din păr, copilul nu se tunde, căci capătă dureri de cap sau e rău de foc. Acest moț i se taie copilului de către naș sau de către nașă-sa și i se dă când se face mare. În genere, copilul nu se tunde până la un an, căci altminteri, când va crește mare, se va face hoț.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Ca să crească părul, e bine să-l retezi când crește luna. Nu e bine să te tunzi vinerea. Nu e bine să te piepteni în anumite zile ale săptămânii, ca marțea și vinerea, că-i rău de năpaste sau de dureri de cap. Săsoaicele din Ardeal nu se piaptănă în această zi de frica bubelor.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. De asemenea, în anumite zile de sărbătoare, ca Sf. Andrei și Sf. Dumitru, precum și în zilele de Filipi, femeile se feresc a se pieptăna de frica lupilor. „Cel ce umblă cu pieptenele în buzunar în ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lupi, de aceea, mai cu seamă femeile, se feresc, în acea zi, nu numai de a umbla cu pieptenele, dar nici de a-i rosti numele.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Din Antichitate și până în ziua de azi, la toate popoarele civilizate, părul despletit la femei e semn de jale. De aceea se zice, la noi, că, dacă umblă femeia cu coadele despletite, trage a moarte pentru bărbatul ei. O credință al cărei substrat e, fără îndoială, un percept de igienă: pruncul să nu fie alăptat de mamă, când are părul despletit, că se umple copilul de bube la gură.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Printr-un fel de magie imitativă, se deznoadă cozile și se despletește părul femeilor care se trudesc să nască. Această practică e foarte veche. O pomenește, considerând-o o simplă superstiție, medicul Soranus din Efes (circa 100 d.Hr.), iar la romani, femeile însărcinate nu aveau voie să intre în templul Junonei Luciana, ca să se roage, decât despletindu-și părul.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Părul tuns trebuie aruncat în foc, ca nu cumva să-l ia cineva și să facă farmece cu el. Cei mai multți sunt însă de părere că acest păr nu trebuie aruncat în foc, că respectivul va căpăta dureri de cap sau va fi să-și piardă puterea. O credință foarte răspândită la noi e că, dacă aruncă cineva părul tuns sau rămas după pieptănat, Maica Domnului se repede plângând să-l scoată de acolo, în vreme ce dracul râde și se bucură.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Părul trebuie măturat și pus undeva, ca să nu-l calce lumea, căci nu mai crește sau poate pricinui omului dureri de cap. Unii sunt de părere că trebuie pus în streașina casei. Mulți cred însă că părul nu trebuie măturat, ci strâns cu mâna și pus în gard, căci părul omului fiind numărat, pe cealaltă lume i se cere, și atunci trebuie să se ducă să-l strângă de unde l-a aruncat.
Tradiții și superstiții. Tunsul păarului. Când se tunde părul fetelor mici sau când se piaptănă, părul se pune într-o baligă și se lipește de gard, ca să crească lung și frumos. Când se tunde copilul e bine să se bage părul la rădăcina unui pom sau într-o scorbură de nuc, ca să crească lung ca pomul.
Tradiții și superstiții. Tunsul părului. Părul tuns sau rămas pe pieptene nu trebuie aruncat în gunoi, căci îl pot lua vrăbiile și să-și facă din el cuiburi, și atunci i-ar cădea omului părul sau ar suferi de dureri de cap.