Preotul citește anumite rugăciuni (molifte), în special moliftele Sf. Vasile, cu ajutorul cărora bolnavul se lecuiește: „Sunt preoți sau călugări care au darul tămăduirii și, cititnd moliftele Sf. Vasile, scot dracul și omul rămâne sănătos”. Unele mame pun să i se citească copilului bolnav de epilepsie rugăciunea contra „samcei” sau Visul Maicii Domnului, după ce au afumat casa și copilul cu tămâie.
Bolnavului i se face „maslu” de către 3, 7 sau 9 popi, mai adesea cu bani de căpătat, adunați de la oamenii din sat. Alții trimit țoalele bolnavului la trei biserici, „ca să fie slujite” și apoi le îmbracă bolnavul, după ce mai întâi s-a spălat cu agheasmă. Unii ce suferă de dureri de cap pun pe un popă făcut de curând să-i strângă cruciș de cap.
Se duce bolnavul la biserică, pentru ca preotul să-și dezbrace pe el odăjdiile (patrahirul), la sfârșitul slujbei. Bolnavul se duce sau e dus la biserică, se aruncă cu fața la pământ, iar preotul, când iese din altar cu sfintele daruri, pășește peste el de trei ori. Aceasta se cheamă că „a căzut la sfintele daruri” și se face mai ales de către cei ce suferă de epilepsie sau de dambla.
Bolnavul de ochi se spală cu apa în care și-a spălat preotul mâinile după săvârșirea sfintei liturghii, sau cu apa dintr-o apă curgătoare, luată mai ales în vinerea Paștilor. Se unge bolnavul cu sfântul mir. Uneori se afumă cu mir, cu salcie de la Florii și cu bumbac de la 12 Evanghelii (adică bumbacul cu care s-a șters cineva pe frunte, de mir, în vinerea Paștilor).
Cel ce suferă de scurgeri de urechi se așează pe un mormânt necunoscut, iar preotul îi pică mir în ureche. Alteori popa îi toarnă mir în ureche pe fereastra altarului.
În județele Romanați și Teleorman, pentru boala copiilor, se fac 9 acatiste în 9 vineri. Cu mirul de la acatiste se unge bolnavul pe la închieturi. Părinții celui bolnav sau cel ce dă acatistele, în tot timpul celor 9 săptămâni, cât se citesc acatistele, trebuie să țină curățenie trupească pentru a nu spurca slujbele.
Părinții sau rudele celui bolnav de epilepsie cheamă un preot ca să-l boteze pe suferind a doua oară, punându-i alt nume. Apa cu care s-a botezat bolnavul o ia mama sau rudele și-o varsă, noaptea, în dosul altarului unei biserici. Botezarea a doua oară cu schimbarea numelui bolnavului are, desigur, drept scop să-l înșele pe duhul necurat.
