La aromâni, când li se taie fetelor părul, ele șed pe o funie și pe o mătură, ca să le crească părul lung ca funia și des ca firele măturii. Se aruncă gunoiul de gândaci de mătase în drum, ca să-l calce oamenii și să se facă firele lungi cât drumul.
Să nu cauți vitele pierdute mâncând, că ți le mănâncă lupul. Când sunt vitele noaptea pe câmp, femeia pune lacătul la verigi (lanțul de care e atârnată căldarea): închizând lacătul, închizi gura lupilor.
Când te mănâncă nasul, ai să mănânci bătaie (credință foarte răspândită). Când te speli pe picioare, să nu te ștergi, că-ți ștergi norocul. Os de vită crăpată să porți la tine, ca să-ți crape dușmanii. În săptămâna brânzei să nu te speli pe cap, că-ți albește părul curând.
În special, în practicile uzate, când femeia trebuie să nască, se recurge adesea la magia imitativă: femeia însărcinată trebuie să bea apa în care s-au deschis 3 sau 9 lacăte încuiate, căci, așa cum se deschid lacătele în apă, așa să se deschidă facerea. I se dă cu noroi pe roata carului, căci, cum sare noroiul când merge roata, așa să sară copilul din pântece.
Se trece femeia printr-un cerc de butoi, căci, cum curge butoiul fără cercuri și nu ține apa, așa să nu țină femeia copilul. Se unge femeia cu untură de iepure pe tot corpul, căci, cum sare iepurele, așa să sară copilul din femeie.
