Aurul şi argintul sunt bune de purtat, căci nu te doare capul. Astfel, şi descântătoarei nu-i merge decât în culoarea albă şi neagră, aurul, fiind galben, nu-l poate purta. Aur şi argint, mai întâi dracul a săpat, ca să facă bani. La sfârşitul lumii, după ce va arde pământul, toate apele au să fie de aur.
Pământul în tot anul lucrează ceva. Într-un an lucrează aur şi atunci e arşiţă mare; în alt an spijă, şi atunci plouă mult; în alt an argint, atunci e potrivit, dar tot e mai mult ploaie şi pâinile-s slabe. Aurul şi argintul sunt de sub soare. În toate descântecele, curăţenia cea mai mare se exprimă astfel: „Ca argintul strecurat/Ca aurul de curat/Ca sfântul soare în senin/Amin!”
Galbeni de visezi, e sfântul soare. Foc, cărbuni de visezi, sunt bani. Bani de argint de visezi, sunt vorbe bune. Dacă visezi bani de argint, dai bani; dacă de aur, vei avea un câştig sau vorbe bune.
Gologani de visezi, e supărare mare, bătaie, gâlceavă. Aceleaşi, precum şi boală, se spune despre bani de argint.
Nuci de visezi, sunt bani. De viesezi că ai zestre la cap, capeţi bani. De te visezi tăvălit de ceva necurat, tot aşa. Răni de visezi că ai, tot aşa. De te stupeşti (scuipi) singur pe straie, tot aşa. De se aprinde ţigara cu pară, tot aşa. De pocneşte chibritul, tot aşa.
Foc de visezi, să pui la loterie, că ai să câştigi. Soldaţi de visezi, asemenea.
Comorile de bani ard spre zile mari, cum e spre Crăciun, spre Anul Nou, spre Paşti şi spre Sf. Gheorghe. (În Moldova se spune că numai spre Sf. Gheorghe ard comorile). Cine nu doarme spre Paşti, vede cum ard comorile.
