Se fură, în zorii zilei, o icoană de la biserică, în special a Maicii Domnului, și se aruncă într-un puț. Sau se fură o cruce de la un mormânt, noaptea, adesea de către femei despletite, și se aruncă în râu, în iaz sau într-un lac și se lasă acolo până plouă.
În Apuseni, oamenii se duc noaptea la cimitir și fură crucea de la mormântul unui bețiv și o aruncă în apă.
Mijocul cel mai eficace, pare-se, pentru obținerea ploii e următorul: se fură noaptea toaca de lemn de la biserică și se aruncă în fântână. Se lasă în apă 40 de zile. Acest obicei e răspândit în toată țara.
Se vede din aceste practici uzitate la noi că poporul nostru, fără a-și da seama de împietatea pe care o comite, recurge totuși la mijloace drastice pentru a sili divinitatea să-i împlinească cererea.
Dându-și seama că, de multe ori, nu divinitatea e de vină că seceta se prelungește, ci că anumite duhuri necurate țin ploile înlănțuite, fie că fac lucrul acesta din răutate, fie că au uitat că pământul are nevoie de apă, românii aleargă la alte mijloace.
Țiganii, din pricina culorii lor negre, fiind socotiți ca întrupători ai diavolului sau ai altor duhuri necurate, sunt aleși ca țapi ispășitori ai românului.
De aceea, în timp de secetă, e bine să-i uzi pe toți țiganii care îți ies în cale, când vii cu apa de la fântână. Tot astfel se explică de ce paparudele trebuie să fie întotdeauna fete de țigani.
Tot așa, câinele și pisica, socotiți ca animale necurate, în care e întrupat diavolul, sunt udați cu apă, ca să aducă ploaia.
În insula Sumatra, o pisică neagră e aruncată în apă, și după ce e lăsată să înoate câtva timp, o lasă să scape la țărm, pe când locuitorii o urmăresc turnând apă peste ea.
Tot din pricină că e socotit o încarnare a duhurilor necurate, se dezgroapă din cimitir trupul unui mort, bănuit a fi fost strigoi, sau a unui venetic, și se îngroapă pe furiș în altă parte.
Un obicei foarte curios e acela de a dezgropa trupul unui bețiv și a-l da pe apă. Acest mijloc, practicat în Moldova, îl întâlnim și la ruși, care dezgroapă cadavrul unui bețiv și-l aruncă într-o băltoacă, încredințați că, prin acest rit magic, vor provoca revărsarea ploilor.