La 1 început de iulie au fost prăznuiţi Sfinţii Mucenici Doctori fără de Arginţi Cosma şi Damian, iar asocierea numelor celor doi a dat denumirea de Cosmandin.
Totodată, este sărbătorită şi Ana Foca, după numele Dreptei şi Sfintei Ana, a cărui adormire este prăznuită de biserica de Biserica Ortodoxă la 25 iulie, în timp ce aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Foca este prăznuită cu două zile mai devreme, la 23 iulie.
Ana Foca este o reprezentare mitică, atestată de etnografi în Banat şi în Transilvania, sărbătorită însă în lumea satului la 1 iulie.
Dacă despre Cosmandin se spune că este vindecător, preluând din însuşirile şi virtuţile celor doi doctori fără de arginţi, despre Ana Foca se zice că ar fi aducătoare de arşiţă.
Luna iulie este, prin tradiţie, consacrată secerişului, de aceea grija primordială a sătenilor este aceea de a-şi aduna în pace recoltele de pe ogoare. Aşa explică specialiştii în calendarul popular existenţa a numeroasa zile în care este evitat lucrul, tocmai din dorinţa de a nu trezi mânia divinităţilor, răspunzătoare de producerea grindinei sau a incendierii grânelor.
Prima sărbătoare tradiţională a lunii este Cosmandinul, adică a Sfinţilor Cosma şi Damian, doftorii fără de arginţi, cei care feresc oamenii de boli, dar şi a Anei Făcă, după cum se precizează în volumul Tradiţii şi Obiceiuri Româneşti, coordonat de editura Flacăra.
Sărbătoarea este respectată pentru ca oamenii să fie feriţi de foc, atât de pârjolul soarelui, care arde şi usucă recolta, cât şi de trăsnete şi incendii. Ţăranii din satele transilvane ştiu despre această sărbătoare că aceluia care nu păzeşte această zi şi lucrează la vie, soarele îi va dogorî via cu arşiţă şi se va usca.
Conform folcloristului Ion Ghinoiu, în „Zile şi Mituri. Calendarul ţăranului român", în ziua de Cosmandin era timp prielnic pentru practicile de medicină populară, iar cei doi sfinţi erau invocaţi în descântecele de lingoare (febră tifoidă) şi de răul copiilor (epilepsia), dar şi în alte boli.
