Prin băutură caută duhurile necurate să se strecoare în corpul omului. De aceea, când bei apă sau vin dintr-un vas descoperit, să sufli peste fața apei sau vinului și să verși puțin pe jos, pentru că noaptea dracul se vâră în băutură.
Aromânii, când vor să bea apă dintr-o fântână, mai ales când ea se află în pădure, își fac întâi cruce, suflă pe suprafața apei, și numai apoi beau.
Tot din pricina duhurilor necurate, a Ielelor sau altor ființe mitologice, care se țin pe lângă apele din gârle, din puțuri, etc. se recomandă să nu se aducă noaptea apă pentru casă, căci îl pândesc pe om tot felul de boli, dacă bea din ea.
Nici donița de apă nu trebuie lăsată afară peste noapte, căci se poate îmbolnăvi cine va bea dintr-însa. Când are însă nevoie cineva de băut din acea apă, e bine să stingă în ea trei cărbuni.
Se recomandă omului care a băut apă din gârlă să lase acolo un semn, ca nu cumva să ia vreo boală care să-l pocească, căci se poate să fi trecut pe acolo Ielele. Să nu bei apă dată pe fereastră, că e rău de turbare.
Nu e bine să bei apă din ciutură sau cu cofa, căci faci zăbale la colțurile gurii.
Să nu bei apă din ulcică, dacă s-a uitat pisica în ea, căci dai în oftică. Dacă bei apă din ulcior, faci ulcior la ochi. E o credință rezultată din asemănarea numelor, cu toate că n-au nici o legătură etimologică în ele. Nu e bine să bei apa rămasă în cană sau în pahar, după ce s-a umplut un vas care fierbe la foc, căci e rău de umflătură.
Când se sperie cineva, în special un copil, să bea o înghițitură de apă, că-i trece. Ca să-i treacă cuiva sughițul, i se dă să bea câteva înghițituri de apă pe nerăsuflate. Când cineva e mușcat de șarpe, dacă apucă a bea apă mai înainte de a găsi șarpele apa, se vindecă de mușcătură.
Dacă o femeie se trudește să nască, să i se dea să bea apă din pumn. Când doi inși duc în același timp paharele la gură, ca să bea, vor muri amândoi odată.
