Tradiții și superstiții. Umblarea. Îngrijindu-se de creșterea copiilor, mamele întrebuințează tot felul de metode ca să-i vadă umblând, mai ales când li se pare că micuții lor cam întârzie de a face primii pași. Iată cum se procedează mai adesea. În Muntenia și Moldova, se taie cu foafecele între picioarele copilului „piedica” ce se închipuie că-l oprește la mers.
Tradiții și superstiții. Umblarea. În Bucovina, unul din ai casei ia copilul de mânușițe și-l duce, în picioare, până la prag. După aceea, mama ia foarfecele într-o mână și câteva pene de găină în cealaltă și, mergând înaintea copilului, taie toate penele, zicând că-i taie „piedica”.
Tradiții și superstiții. Umblarea. La aromâni, se leagă copilului degetul cel mare de la piciorul drept de degetul de la piciorul stâng, cu un fir de lână roșie. Apoi se pune copilul pe pragul ușii, cu un picior de o parte și cu celălalt de cealaltă parte a pragului, și cu o secure, acolo pe prag, i se taie firul drept pe jumătate. O femeie întreabă: „ce faci acolo?” și i se răspunde: „tai frica copilului”.
Tradiții și superstiții. Umblarea. Și la ruși e obiceiul de a se tăia „piedica” copilului, făcându-se cu un cuțit, printre picioarele micuțului, gestul tăierii. În Banat, se cheamă o țigancă în casă, fără să i se spună pentru ce treabă, i se ia toiagul și, ținând copilul de mânuțe, îl poartă călare pe băț încoace și încolo zicând: „Cum e de umblătoare țiganca, așa să fie și cutare de umblător”.
Tradiții și superstiții. Umblarea. În scăldătoarea copilului nebotezat, moașa îi spală picioarele, ca să umble copilul curând în picioare și să fie iute la mers.
Tradiții și superstiții. Umblarea. Alte credințe privitoare la mers. Să nu mergi cu spatele înapoi, că râde dracul de tine și plânge Maica Domnului. Dacă un copil merge astfel, îi moare tată-său sau amândoi părinții. Dacă cineva umblă cu un picior încălțat și cu celălalt desculț, îi moare cineva din casă, rămâne văduv(ă) sau îi piere norocul. Această credință se găsește și la alte popoare.
