Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, cinstiţi cum se cuvine la 8 noiembrie, în ziua în care sunt prăznuite, de altfel, toate puterile cereşti fără de trup, sunt consideraţi în cultura tradiţională conducătorii cetei îngerilor, mai marii cetelor îngereşti.
Arhanghelii, Haranghel, Aranghel, Arhanghel sau Sân Mihaiu, sunt denumiri populare ale sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. În memoria colectivă au primit unul dintre aceste nume, în funcţie de felul în care au fost preluate din moşi strămoşi.
Sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli este consacrată pomenirii morţilor: sunt Moşii de Toamnă sau Moşii de Haranghel sau de Arhanghel când se fac praznice pentru sufletele celor răposaţi.
Sunt pomeniţi nu numai cei adormiţi mai de curând din neam, ci şi străbunii şi, totodată, şi cei care s-au săvârşit în urma unor accidente, au fost sfâşiaţi de fiare, au murit în urma unor trăsnete, s-au înecat sau au fost răpuşi de ger.
Prin zona Tecuciului “la biserică, fiecare creştin aprinde în ziua aceasta câte o lumânare, ca să aibă lumină de veci pe cealaltă lume. Această lumânare va lumina şi calea întunecoasă şi a celor ce vor muri de moarte năprasnică sau a celor care au murit şi n-au avut la căpătâiu nici o lumânare”. (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
Se zice că Sfinţii Arhangheli sunt cei care vin la căpătâiul muribundului pentru a-i ridica sufletul la cer, spre a-l aşeza în Rai sau în Iad, după faptele pe care le are. “Sfinţilor Arhangheli, când trebuie să ia sufletele oamenilor, li-i milă când fac asta.
De aceea, ziua lor se cade ca fiecare creştin s-o petreacă în post şi în smerenie. Mai mult chiar, prin Bucovina se crede că atunci când este trimisă Moartea la om, Arhanghelul îi zice: «Să-i mai lăsăm un ceas-două»; şi numai după aceea îi taie capul”, mai aflăm din lucrarea amintită.
În imaginarul popular există credinţa că Sfântul Mihail este cel mai puternic dintre sfinţi, iar Dumnezeu i-ar fi dat să poarte pe umeri soarele şi luna.
“El face vara, dând drumul soarelui mai pe sus, de e ziua mai mare, şi lunii mai pe jos, de e noaptea mai mică, precum şi iarna, dând drumul lunii mai pe sus, de e ziua mai mică şi noaptea mai mare. Sub mâna lui sunt toate vietăţile şi oamenii, atât cei vii, cât şi cei morţi.
Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara, şi el dă vietăţile pe mâna lui Sf. Neculai de le poartă şi le hrăneşte până la Iordan; şi atunci când se sfinţeşte cu aghiasmă şi bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă şi toate vietăţile se împrăştie - merg iarăşi la mâna Arhanghelului” (Elena Niculiţă Voronca).
Prin Transilvania se spune că atunci când există o perioadă mai caldă, între Sfinţii Arhangheli şi Crăciun, este Vara Arhanghelilor. Tot pe seama Sfântului Arhanghel Mihail este pusă grindina deoarece el “taie cu sabia şi pânza nourilor de grindină sau piatră, cari bat apoi câmpurile cu sămănaturi”. (Tudor Pamfile).
Prin nordul Munteniei se zice că Sfântul Arhanghel Mihail ar fi cel care ţine cheile Raiului şi, alături de Sfântul Arhanghel Gavriil, va trâmbiţa Judecata de Apoi. Prin unele sate se zice că Sfântul Arhanghel Gavriil ar ţine ciuma de păr, asemenea Sfântului Haralambie.
