Legendara formaţie Pro Musica lansează DVD-ul „ Live in Prison“ luni, 27 februarie, în Capitală. Evenimentul va avea loc de la ora 19.00, la Clubul Ţăranului iar intrarea va fi liberă.
În 2015, Pro Musica a concertat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Timişoara. A fost primul concert rock în aer liber într-o puşcărie din România (cât şi din Europa de Est), din care a rezultat un DVD de exepţie: „Pro Musica Live in Prison”
În continuare, iată câteva vorbe de la Ilie Stepan, liderul grupului: „Concertul a avut loc cu toată logistica aferentă unei manifestări de acest gen: scenă mare de concert, instalaţie profesională de sunet şi lumini, ecrane pentru proiecţii etc, şi bineînţeles cu participarea integrală a întregului team Pro Musica (cântăreţi, echipa tehnică şi ceilalţi realizatori). A fost primul concert de o asemenea complexitate susţinut vreodată într-un penitenciar din România. Logo-ul acestei manifestări a fost «Şi între ziduri sunt inimi!”
„Am ales să mergem la Penitenciar fiindcă noi credem că muzica şi arta, în general, se face şi-n mediile neconvenţionale, unde se pătrunde mai greu. este primul concert de muzică rock din România desfăşurat în penitenciar în care s-a utilizat toată logistica aferentă. Scena s-a montat timp de două zile. Suntem foarte mândri că am reuşit acest proiect şi le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat”
„Odată cu finalizarea acestui proiect am avut ocazia să vedem că există încă multe prejudecăţi. Concertul nostru a fost un dar pe care l-am oferit celor de acolo. E un lucru normal ca artistul să meargă în locuri mai puţin accesibile. A fost o experienţă extraordinară. E o stare specială când cânţi în Penitenciar, nu poate fi descrisă în cuvinte. Muzica rock nu înseamnă satanism, ură sau dezbinare. Înseamnă pace, iubire şi dorinţa de a-ţi ajuta aproapele. De-a lungul vremurilor au existat o serie de evenimente în care muzicieni rock au organizat evenimente pentru ajutorarea altora. Să aveţi convingerea că şi trupele rock româneşti au momente în care îşi fac datoria de a dărui celor mai puţin fericiţi, celor aflaţi în suferinţă. Este un cadou creştinesc celor aflaţi dincolo de gratii, pentru că şi ei sunt produsul societăţii în care trăiesc. Ne mândrim cu acest proiect”.
Timişoreanul Mimo Obradov, critic muzical, publicist, realizator de emisiuni radio & TV şi traducător (din engleză, sârbă şi rusă) spune despre acest DVD următoarele:
„Nu e doar un album muzical, nu e doar înregistrarea video și audio a unui concert, nu e doar un film documentar dar este câte ceva din toate astea. Este o altă dimensiune a ceea ce am trăit împreună cu acești oameni care au decis să se autoexileze în penitenciar pentru a exprima - întoarsă la 180 de grade - paradigma care a marcat tinerețea noastră: năzuința către libertate. Atunci, în anii 1970-1980, eram noi într-un mediu concentraționar, în închisoarea numită R.S.R. Acum, pierduți în libertate, când sunt tot mai puțini cei care ascultă și prețuiesc muzica rock, Ilie Stepan a simțit impulsul de a plonja în mediul care-i „adăpostește” pe infractori, sau pe noi de ei.
În acest demers temerar se simte și influența teatrului asupra muzicianului. Deținuții nu sunt rock și chiar dacă ar fi, nu au permisiunea să se manifeste așa. Situația a fost asemănătoare cu o punere în scenă cu un număr considerabil de actori și figuranți reali. Miza a fost surpriza. Un experiment. Deținuții au fost scoși din celule la comandă în curte pentru a asista, fiecare la locul desemnat, la un concert rock al formației Pro Musica. Camerele video au fost pe ei; pe ei și pe formație, în această ordine. Concerte în penitenciar s-au făcut și acum 50 de ani în S.U.A. dar acesta este primul eveniment de acest fel în România. Să ne mândrim sau să ne rușinăm? Cineva a trebuit să-și asume și asta.
Regizorul Gheorghe Șfaițer a conceput și realizat filmul evenimentului cu atenție acordată detaliilor, cu o sensibilitate aparte, echilibrând raportul imaginilor celor care cântă pe scenă cu cele ale deținuților și ale publicului civil (cu emfază asupra primei categorii). Impresionează, de exemplu, cadrele care surprind reacțiile condamnaților în timpul interpretării cântecului Epitaf, pe versurile lui George Bacovia, în refrenul căruia se aude versul „aici sunt eu, un solitar”, pentru ca apoi să cânte în cor cu toții un refren fără cuvinte...
Cu un repertoriu alcătuit cu mare grijă pentru dinamica și simbolistica evenimentului, Pro Musica a reușit o performanță interpretativă impresionantă oferind cam tot ce are mai bun atât din perioada folk&protest song, al cărei protagonist a fost Doru Eugen Iosif, cât și din perioada rock, în care au strălucit Dixie Krauser și Bogdan Nagy. Aceștia au iradiat datorită fundamentului muzical oferit de Ilie Stepan, Bujor Hariga, Lică Dolga, Doru Apreotesei, Horea Crișovan, Dana Borteanu și George Găină.
Chiar dacă muzicienilor și echipei tehnico-organizatorice li s-a recomandat de către funcționarii penitenciarului ca după ce-și încheie misiunea și părăsesc incinta să nu spună „la revedere”, aceștia au revenit acolo pentru a lansa întâi filmul concertului, DVD-ul, acolo unde a fost realizat, în interiorul zidurilor și abia apoi, a doua zi, dincolo de ziduri. O parte din spectatori, cei civili, liberi, au fost prezenți și la concertul din 7 mai 2015 și la lansarea din data de 16 ianuarie 2017, trăind încă o dată mirajul stării ciudate care i-a cuprins alături de deținuții cărora li s-a oferit spectacolul. Pentru mulți senzația a fost și de această dată la fel de intensă. Lansarea DVD-ului a fost impresionantă. Cei care au umplut sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiș au simțit emoții puternice în fața marelui ecran. Senzația nu se compară cu cea pe care o simți dacă te uiți acasă, pe monitor, la acest Live in Prison.
Dacă muzica rock are parte de tot mai puțină atenție în societatea liber schimbistă, iată că unul din liderii generației rock din România, Ilie Stepan, a decis să-și plaseze trupa și muzica în spațiul neconvențional al mediului concentraționar. Nu a fost lipsită de greutate nici analogia cu metafora operei The Wall (Pink Floyd) transpusă însă într-o realitate controversată. Au comentat unii că dacă ți-ar fi spart casa și ți-ar fi violat fiica sau nevasta nu te-ar fi tras ața să te duci și să le cânți cu inima deschisă făptașilor. Dar cum „the lunatic is in my head” (vers din piesa Brain Damage a grupului Pink Floyd, reluată de Pro Musica în concertul din 7 mai 2015), la un moment al vieții când nu te mai regăsești împăcat în firesc, ești dispus și la asemenea gesturi. Pentru voi? Pentru ei? Pentru noi?”
