Puțini au fost sau sunt la noi interpreți, cantautori sau muzicieni care să fie îndrăgiți și aclamați de public, încă de la debut, timp de patru decenii, așa cum este Nicu Alifantis. De la anii de pionierat ai folk-ului și până la hip-hop-ul de astăzi, indiferent câte curente muzicale au trecut peste lumea asta mare, Alifantis a rămas la fel de proaspăt și de viu în preferințele muzicale ale românilor (și nu numai!). Fiindcă, așa cum Beatles-ii au câștigat simpatia aproape a fiecărui cetățean de pe mapamond, oricare ar fi fost genul acestuia muzical agreat, la fel, Nicu a fost adulat de o țară întreagă, indiferent ce curente muzicale ar fi dominat perioada acestui răstimp de 40 de ani. În vremea „Cenaclului Flacăra” a lansat o piesă electrizantă “Trăiască România”, care devenise un fel de imn pentru generația tânără de atunci, inducând un patriotism pur, nealterat de conjunctura socio-politică. Cântată astăzi sau oricând, aceeași piesă ar avea același ecou, căci una dintre condițiile muzicii de calitate este de a rămâne o entitate în sine, dincolo de orice conjunctură. Dar anii au trecut și brăileanul nostru, graseind muzical cu vocea sa absolut inconfundabilă, a alergat „După melci”, a descântat nopțile de iarnă cu “Decembre” și-a fost „Risipitorul de iubire”, chemându-și, pe note, toți prietenii în “Piața Romană nr. 9”. Apoi alte albume “Ia Toji Baladist”, “Nichita”, “Voiaj”, “Simphonicu”, ori “Cântece de șemineu” au avut menirea să-i sădească toate cântecele în sufletele germinative ale ascultătorilor săi. În ultima vreme, însă, artistul a dorit să-și dirijeze activitatea creativă spre copii. Astfel, a editat albumul „Șotron”, în format CD, și carte de colorat. Albumul conține 17 piese compuse de el, dintre care 16 au fost sursă de inspirație pentru desenele din cartea de colorat. Lansarea în sine va avea loc duminică, 31 mai, în Parcul Titan, din Capitală, începând cu ora 17. Totodată vor avea loc două concursuri, unde copiii desenează șotroane, iar părinții jurizează, și invers, părinții sar șotronul și copiii jurizează. Așadar, râsete și amuzament pe muzică! “M-am hotărât să dedic acest an copiilor, indiferent de vârsta lor. Cred că, în clipa în care nu mai regăsim copilul din noi, înseamnă că am murit. Inocența, naivitatea, puritatea și sinceritatea copiilor trebuie protejate, păstrate și impulsionate”, declară cantautorul. De câte ori apare cu chitara în spate, Nicu Alifantis are ceva din atitudinea și figura jovială a unui menestrel. Dacă se năștea acum jumătate de secol, cu siguranță ar fi fost chemat de regi ori voievozi să-i încânte cu muzica sa. Doar că atunci nu se inventase „Șotron”-ul…
