Formația Breathelast a realizat un nou clip de pe materialul "Maluri", colaborand cu Gina Săndulescu, „un artist tânăr și pus pe fapte mari și cu o capacitate de a vedea dincolo de jocul de lumină și de a citi printre umbre”. Iata ce spune Gina Săndulescu despre "Întuneric" și ce i-a transmis această piesă:
"Când cineva îți dă ca temă subiectul întunericului, paradoxal, te simți foarte în largul tău, sau cel puțin eu aşa mă simt...Dacă nu ştii cum arată întunericul, cu siguranță nu ai nici cea mai vagă idee despre lumină. Acum, treaba e că tema mea avea de-a face cu una dintre piesele mele preferate de la Breathelast, pentru că trebuie să recunosc că îmi place mai mult cum le stă în "haine" acustice ori alternative.
Imediat cum am auzit versurile lui Mihai, mi-am imaginat un personaj principal care e orbit prin tradiție. E vorba de o tradiție care face oamenii să orbească prin propria lor intenție. Îşi aleg o mască ce le va obstrucționa vederea, dar cu toate astea îşi vor vedea de drum ca şi când elementul orbitor nu ar exista. Apoi apare personajul secundar, cel orbit de informații, poate cel cu care se identifică mai bine omul contemporan. Este cel care îl încurajează pe primul şi atunci când creează şi atunci când distruge, cel care uneori îi sugerează să îşi distrugă ochii de sub mască fiindcă nu îi vor aduce percepții prea "confortabile".
Poveştile clasice sunt în felul următor: se începe cu o stare de echilibru, apare intriga ce rupe acel echilibru şi apoi, finalul reface sau nu echilibrul, depinde de cum se simte autorul. În cazul nostru, la început nu e nicio armonie, ci doar alienare.
Dar ultimul vers al cântecului "Întuneric" mi-a transmis că trebuie să facem ceva în privința asta. Cum apa reflectă în modul cel mai frumos lumina, doar pentru că o face în chip distorsionat dar viu, am descoperit imediat aspectul responsabil de echilibru în toată povestea asta, cel care repară întunericul. Bineînțeles că prezența ei, a apei se face simțită asupra personajelor prin căi supranaturale, generând o metodă care nu îşi găseşte nicio expunere explicită. Ambele personaje vor scăpa de măşti şi vor fi libere să meargă unde văd cu ochii.
Dacă vor alege din nou întunericul, nu are cine să ne povestească. Eu am ales să pun lucrurile astea în imagini printr-un fel de suprarealism infantil, poate pentru că îmi place să văd lucrurile în mod degajat, sau doar pentru că aşa sunt. Mai sunt aici şi alte mici intervenții care sunt menționate mai sus în mod indirect, dar faptul ăsta este irelevant, pentru că fiecare om percepe ce simte şi cum vrea. Ar fi o tragedie să se întâmple altfel şi nu ar mai ieşi nici Dracu’ din beznă."
