Folclorul a supravieţuit cu greu în perioada comunistă, iar cântecele tuturor interpreţilor îndrăgiţi, ca să ajungă la public, erau atent filtrate şi transformate în melodii populare. Linia directoare a Partitului Comunist, de a da folclorului o nouă direcţie, după model sovietic, a ciuntit cântecele izvorâte din sufletele multor interpreţi fără egal. Cenzura corija, readapta piesele, astfel încât să nu se strecoare în text vreo frază sau vreun cuvânt considerat, la vremea respectivă, nepotrivit. Ca să nu li se ia dreptul de a cânta şi pentru a nu risca să li se interzică difuzarea la radio şi la televiziune, soliştii acceptau noile versiuni ale cântecelor, însă păstrau într-un ungher al sufletelor cea dintâi variantă. Uneori, la filmări, au fost înregistrate “accidental” şi formele necenzurate. Un exemplu îl constituie splendida piesă testamentară “Vă las cântecele mele” interpetată cu drag de inegalabila Maria Lătăreţu până în ultima clipă a vieţii. “Ca mâine mă duc din tine/Lume, dragă lume/ Şi nu-mi iau nimic cu mine/ Lume, dragă lume/ Că n-am să trăiesc cât pământu’/ Lume, dragă lume/ Şi-am să mor când o vrea Sfântu’/ Lume, draga mea…” Cenzura şi-a spus imediat cuvântul. Cum să apară Sfântul în cântec dând idei maselor pupulare? Inediat au fost schimbate versurile. Din fericire, cântecul Mariei Lătăreţu n-a fost trunchiat. Interpreta a intervenit cu inima exprimând un alt adevăr: “Că ce mi-e drag nu pot să iau/ Nici cu voi nu pot să stau”…
