Mâine de la ora 20.00- în Green Hours şi pe 5 noiembrie, ora 18.00 la Carusel Cărtureşti va avea loc lansarea noului album „Tribute to Johnny” realizat de Nicolas Simion la 7 dream records.
Sunt şase compoziţii Johnny Răducanu, interpretate live (în 2014) de Nicolas Simion şi Sorin Romanescu (foto 2), împreună cu toboşarul Kruno Levačić.
Compozitor, saxofonist & clarinetist şi aranjor, Nicolas Simion a editat la 7dreams records (propria casă de producţie) câteva zeci de CD-uri. Se poate spune că multe dintre ele au valoare de patrimoniu având în vedere că protagonişti sunt Richard Oschanitzky, Jancy Körössy şi acum, Johnny Răducanu. Iată câteva vorbe despre acest album, ce apar în booklet-ul CD-ului, sub semnătura lui Florian Moşu Lungu.
„CD-ul include compoziţii ale lui Johnny Răducanu în retălmăcirile prezentate în seara de 28 noiembrie 2014 pe scena Sălii ARCUB din Bucureşti de trio-ul Nicolas Simion – saxofoane, bas clarinet, Sorin Romanescu – chitară (şi chitară bariton în piesele „October Song” şi „Glumă”) şi toboşarul croat Kruno (Krunoslav) Levačić. Aşadar o derulare de secvenţe în proximitatea publicului, purtând cu sine amprenta de autentic şi trăire spontană proprie înregistrărilor live. Fie că era vorba despre teme celebre precum „Jocul ţambalelor” (în măsura de 11 timpi), „Blues unison”, „Glumă”, „October Song”, „Tescani”, ori de piesa „Moshu Blues”, dedicată de Johnny Răducanu subsemnatului, aceste bijuterii muzicale au reînviat miraculos, aspirând la o nouă verosimilitate graţie talentului, iluminării, intensei participări de interior probate de coechipierii trio-ului. Căci chitaristul a probat aici – pentru a câta oară? – un har aparte al creativităţii (el fiind apreciat şi ca inspirat compozitor cu aplicaţie în mai multe genuri sonore) şi un sens al echilibrului în tot ce construieşte. Iar toboşarul se dovedeşte ca şi cu alte prilejuri acel arhitect de ritmuri capabil să configureze cel mai propice cofraj (groove) al valorilor de durate în care să se aşeze confortabil demersul coechipierilor, fiind însă la rându-i un constructor de edificatoare solo-uri. Astfel că, din fericire, disponibilităţile specifice, de înaltă clasă, ale fiecăruia dintre instrumentiştii improvizatori, au făcut casă bună, au interferat benefic cu competenţa comună de a rezona sincron, inspirat, armonios la actul de devoţiune colectivă”.
