Când un prieten apropiat ne împărtășește o veste proastă, instinctul nostru este de a ajuta. Atunci când ne punem însă în locul cuiva care suferă, imaginându-ne cum ne-am simți, ar putea avea efecte negative asupra sănătății noastre, relatează psychcentral.com.
Anneke Buffone, de la Universitatea din Pennsylvania, a descoperit că, dacă o persoană se pune într-o astfel de situaţie, se creează un răspuns fiziologic care îi pune sănătatea în pericol. Totuși, dacă se limitează doar la a reflecta asupra modului în care persoana în cauză s-ar putea simți, atunci răspunsul organismului va fi benefic pentru sănătate.
„Este prima dată când avem dovezi fizice că a te pune în locul altcuiva este potențial dăunătoare“, a spus Buffone.
Buffone a colaborat la realizarea studiului cu Michael Poulin, Shane DeLury, Lauren Ministero şi Carrie Morrisson de la Universitatea de Stat din New York la Buffalo şi cu Matt Scalco de la Brown University.
Studiul lui Buffone şi al colegilor săi are la bază cercetări anterioare care au arătat că un comportament săritor, în mod paradoxal, are efecte şi pozitive, şi negative asupra sănătăţii. Ei au vrut însă să insiste pe anumiţi factori care ar putea conduce la rezultate diferite.
Pentru a prezenta şi explica rezultatele studiului, Buffone a recurs la o comparaţie. "E ca la examen. Ori simţi că l-ai luat, ori că nu l-ai luat. Dacă nu l-ai luat, te simţi ameninţat, te macină întrebările, devii nervos, agitat, transpiri şi nu mai poţi gândi. Dacă simţi că l-ai luat, eşti calm", a explicat cercetătoarea.
Aşadar, când privim situaţia cu o oarecare distanţare, ne simţim preocupaţi, plini de compasiune şi dornici să ajutăm, dar nu ne simţim exact ca persoana implicată, spune Anne Buffone.
Reacţia fiziologică la pericol este asociată cu eliberarea unui hormon al stresului, numit cortizol. Activarea permanentă a acestei reacţii poate duce la efecte negative asupra sănătăţii, inclusiv probleme cardiovasculare.
Rezultatele studiului are putea fi însă remarcabile pentru cei care îngrijesc bolnavi, cum ar fi medicii şi asistentele, care, automat, s-ar putea pune în locul celorlalţi.
“Empatia este foarte importantă, iar pentru cei care îngrijesc bolnavi este motivul pentru care au ales această meserie”, a spus Buffone. “Nu e nevoie să învăţăm cadrele medicale cum să-şi suprime reacţia emoţională. Noi doar încercăm să-i ajutăm să aibă răspunsul corect, gândindu-se la ceilalţi invers decât ca atunci când s-ar pune în locul lor”, a mai spus Anne Buffone.
Studiul apare în Journal of Experimental Social Psychology.
