Daniela Filipescu: Toți știam că în Belgia se pot repeta oricând atacurile de la Paris sau din alte capitale lovite de terorism

Daniela Filipescu a venit prima dată la Bruxelles în 2001, ca stagiar beneficiar al bursei „Robert Schuman” acordată de Parlamentul European, la Direcția de Informare, Presă și Comunicare. A revenit mai târziu în calitate de corespondent de presă al unei publicații importante din România, acreditat la instituțiile UE. În 2010 a reușit la un concurs cu 50 de candidați pe loc, iar în prezent lucrează la Comisia Europeană. A lucrat mai mulți ani în calitate de coordonator pe relația cu Parlamentul European și Consiliul, iar în prezent este coordonator pe dosare economice și de piață internă. 

Toate opiniile exprimate în acest interviu sunt strict personale și nu reprezintă poziția Comisiei Europene. 

Eveline Păuna: Era de așteptat ca, după ridicarea la maxim a nivelului de alertă teroristă în regiunea capitalei Bruxelles, din noiembrie 2015, să se întâmple acum un asemenea atac terorist? Care sunt opiniile cetățenilor în diferitele medii din Bruxelles?
Daniela Filipescu: Toți știam că în Belgia se pot repeta oricând atacurile de la Paris sau din alte capitale lovite de terorism. Nu știam când sau cum, dar populația era alertată, după ce a fost ținută o bună vreme în lockdown și alerte de toate felurile și gradele, după atacurile de la Paris. Spun Belgia, nu doar Bruxelles, pentru că de ceva vreme existau informații după care ar fi putut fi vizate centralele nucleare din Belgia, nu doar aglomerările urbane ca Bruxelles. Mai mult, și belgienii obișnuiți, dar și europenii de diferite cetățenii care lucrează la Bruxelles și călătoresc mult, vedeau diferențele în materie de securitate, siguranță și ordine publică dintre ce se întâmpla în Belgia și alte țări. Belgienii au multe calități – sunt foarte gospodari și creativi, muncitori, ospitalieri, modești – dar știam că în materie de gestiune a afacerilor interne și juridice sunt foarte indulgenți cu infractorii și au avut eșecuri mari în trecut în apărarea oamenilor nevinovați, și asta în multe domenii, nu doar în lupta antitero. După atacurile de la Paris, am văzut la Bruxelles unele schimbări în mall-uri, piețe, centre comerciale, pentru că numărul de clienți și vizitatori a scăzut foarte mult. Oamenii au fost sfătuiți de autoritățile belgiene să evite zonele aglomerate. Și asta făceau. Acum nu ne stă mintea la asta, dar când ne vom liniști cu toții și vom ajunge să facem analize economice, sunt convinsă că vom vedea că economia Belgiei a pierdut foarte mult de la atacurile de la Paris încoace. Bruxelles-ul este și casa unui număr foarte mare de jurnaliști de toate cetățeniile și de pe toate continentele, acreditați la instituțiile UE, dar și la NATO. În total, sunt în jur de 1.000 de corespondenți la instituțiile UE, care transmit permanent informații despre instituții, împreună cu mulți alții din alte țări. Din nefericire, România are un număr foarte mic de corespondenți de presă la Bruxelles. Jurnaliștii și-au făcut însă treaba și au asediat autoritățile belgiene cu întrebări, au făcut interviuri cu personalități, cu analiști, au informat publicul. Dar asta nu înseamnă că nu am fost cu toții șocați!

Cei din instituțiile Uniunii Europene erau pregătiți pentru un asemenea pericol?

La Comisie, Parlament, Consiliu, impresia mea este că oamenii erau chiar mai conștienți de posibilitatea unor atacuri, pentru că, într-un fel, erau mai bine informați, aveau acces la tot felul de rapoarte și informații din diferite surse și diferite locuri de pe glob despre ura Statului Islamic față de Europa. Mă gândesc că este foarte trist că instituțiile UE nu pot face mai mult, deoarece majoritatea competențelor în lupta împotriva terorismului și în afaceri interne, în general, sunt în mâinile Statelor Membre. Știam că Statele Membre nu cooperează foarte bine, dar ce a ieșit la iveală după atentate este foarte grav. Mă întreb dacă măcar acum vor accepta, de exemplu, să se gândească să facă acea European Intelligence Agency, deoarece multe servicii secrete nu cooperează de teama scurgerii de informații către exterior. Poate că ar trebui să-ți reamintesc și că, la modul informal, se consideră de mult timp că Bruxelles-ul este al doilea centru din lume, după Washington D.C., ca număr de spioni și analiză de date, datorită prezenței instituțiilor UE și NATO. Nu spun „spioni” într-un sens negativ, dimpotrivă, mă refer la oameni pro-europeni, bine pregătiți, de diferite cetățenii (nu doar UE), care sunt acreditați pe lângă instituțiile UE și NATO pentru a putea strânge și analiza informații. Majoritatea diplomaților, indiferent că lucrează la dosare economice, culturale sau antitero, locuiesc la Bruxelles, sunt prezenți în cartierul european la reuniuni de toate felurile, în toate clădirile, mănâncă la restaurantele din centrul Bruxelles-ului și locuiesc la Bruxelles sau în comunele învecinate. Mai mult, au familii la Bruxelles, iar copiii lor merg, în general, la școlile belgiene, ca și copiii belgienilor sau ai oficialilor instituțiilor UE. Chiar și când copiii frecventează școlile europene, acestea se află, de regulă, în aceleași cartiere în care se află școlile belgiene obișnuite... Aș vrea să subliniez că tot ceea ce îți spun în acest interviu constituie punctul meu de vedere, și nu este, în niciun caz, un punct de vedere oficial. Este doar opinia mea, nu a colegilor sau a altcuiva. După părerea mea, deci, acesta nu este doar un eșec al serviciilor belgiene de securitate. Toate serviciile pro-europene prezente pe teritoriul Belgiei au încasat o lovitură groaznică. Degeaba se critică post-factum între ele, cred că fiecare putea să facă mai mult. Sunt convinsă că au oprit alte lucruri oribile înainte de a se întâmpla, sunt recunoscătoare că măcar nu s-a îndeplinit în totalitate planul inițial al teroriștilor pentru Belgia, dar să fie clar: dacă s-a putut întâmpla aici, unde sunt atât de mulți oameni supercivilizați, foarte bine pregătiți în cele mai diferite domenii, nu doar inteligenți, ci și specializați pe „intelligence”, înseamnă că se poate întâmpla oriunde. Deși mulți se dau acum viteji, critici și atotcunoscători și îndeamnă la calm și la „business as usual”, cred că toți suntem foarte afectați de brutalitatea și demența atacurilor, pentru că exploziile din Bruxelles au distrus viețile unor oameni nevinovați, dar și pentru că i se putea întâmpla oricăruia dintre noi. Suntem în continuare sub amenințarea jihadiștilor.  

Cât de „în drumul” cuiva care locuiește la Bruxelles este stația Maelbeek, în direcția Arts-Loi?

Metroul din stația Maelbeek în direcția Arts-Loi l-ar lua cineva care vrea să ajungă în câteva minute, de exemplu, de la instituțiile UE la Ambasada Statelor Unite, care se află pe Boulevard du Regent 27. Cele mai multe clădiri ale instituțiilor UE sunt în jurul stațiilor Schuman, Maelbeek și Arts-Loi. Teroriștii au declarat ca au vrut „să lovească în inima Europei creștine” și, din păcate, au și reușit. Cine circulă cu metroul și lucrează sau vine în vizită la Parlamentul European, Direcțiile Generale ale Comisiei precum  DG FISMA (servicii financiare), DG EMPL (muncă), DG AGRI (agricultură), DG MARE (pescuit), OLAF (Oficiul de Lupta Anti-Fraudă), Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor folosește stația Maelbeek. Deci, foarte mulți! Astfel se explică numărul mare de morți și răniți, pentru că trenurile de metrou de pe această linie sunt pline dimineața. Și, după cum îți spuneam, biroul meu era, până acum câteva luni, într-o clădire la doi pași de Maelbeek în direcția Arts-Loi. Acum am biroul la Schuman, dar colegii care au încă birourile în vechea clădire au fost în real pericol. Am foarte mulți colegi români care lucrează în zona Maelbeek, care din fericire, sunt bine. De altfel, acum se fac verificări pentru a se vedea dacă explozia nu a afectat structurile de rezistență ale unor clădiri ale Comisiei, deoarece a fost atât de puternică încât călătorii care se aflau în Schuman și Arts-Loi (stațiile învecinate) au crezut că de fapt în acele stații avusese loc explozia. Unul dintre colegii mei, care mi-e și prieten, luase metroul la ora 8.55, iar explozia a fost la 9.11. 

Cum i-a tratat Belgia pe cei care s-au transformat în teroriști și s-au ridicat împotriva ei? Ce facilități au acolo oamenii asemenea lor?

Am citit multe opinii negative, inclusiv în presa din România, care afirmau lucruri atât de urâte și false despre Belgia și Bruxelles, încât mi-e silă să le amintesc. Am văzut oameni care au râs de Vicepreședinta Comisiei Europene, căreia i-au dat lacrimile la o conferință de presă. Am văzut scris negru pe alb că „poate Europa merita să i se întâmple asta”. De fapt, din acest motiv m-am și hotărât să-ți răspund la întrebări. Nu cred că merită cineva să i se întâmple așa ceva. Și în nici un caz nu Europa sau o țară ca Belgia, care a oferit atât de multe drepturi și condiții de dezvoltare imigranților, în comparație cu alte țări. Îți dau câteva exemple: în Belgia, școala este obligatorie și gratuită până la 18 ani, studiile universitare costă în jur de 900 de euro pe an pentru belgieni și studenții UE, cu mici variații de la o universitate la alta, dar cu o ofertă generoasă de burse. Salariul brut minim este de 1.500 euro/lună, salariul net mediu este de aprox. 2000 euro/lună (3.133 euro brut pe lună), se asigură servicii de asigurări sociale, asigurări de sănătate și alocații de șomaj generoase etc. Ca să mă fac mai bine înțeleasă, îți dau exemplul unui tânăr român care, prin comparație, nu beneficiază de îngrijire medicală la nivelul celei din Belgia, trebuie să se străduiască cel mai adesea să dea examene suplimentare ca să i se recunoască diplomele în străinătate, poate să muncească o viață întreagă și nu e sigur că va ajunge să aibă salariul cât alocația de șomaj de care beneficiază un cetățean belgian șomer. Ce știm acum despre cei trei teroriști de la aeroportul Zaventem și de la stația de metrou Maelbeek, este că erau cetățeni belgieni, nu ai altor state, nu imigranti, nu refugiați. Deci…

Ce li se reproșează serviciilor secrete și autorităților din Belgia? Care este starea de spirit acum în Belgia?

Putem vorbi de o listă lungă de întrebări și reproșuri, nu doar din partea politicienilor și a jurnaliștilor, ci și din partea oamenilor obișnuiși. Îți dau câteva exemple din ce am văzut și citit până acum:

• De ce nu a fost oprit imediat transportul în comun după atacul de la aeroportul Zaventem? A trecut mai bine de o oră până la cel de-al doilea atac; trebuia măcar să se încerce evacuarea metroului și a altor mijloace de transport în comun. S-ar fi putut salva vieți și nu am mai fi avut atâți răniți la Maelbeek.

• Cum de a fost posibil să fie lăsat în libertate Ibrahim El Bakraoui, unul dintre frații kamikaze de la aeroportul Zaventem? Ibrahim El Bakraoui a fost condamnat în 2010 pentru comiterea unei serii de infracțiuni violente, printre care un jaf armat la un birou de schimb din Belgia. În timp ce ceilalți infractori o rupseseră la fugă, El Bakraoui a tras cu arma Kalashnikov într-un polițist, pe care l-a rănit grav. A fost arestat de forțele speciale, condamnat la nouă ani de închisoare, dar a fost eliberat condiționat mai devreme, în 2014. La vremea respectivă, polițiștii belgieni au protestat împotriva deciziei justiției belgiene, dar Primarul  Bruxelles-ului, Freddy Thielemans, a declarat evenimentul ca „fapt divers, propriu unei mari metropole”. În vara anului 2015 a fost extrădat de Turcia către Olanda și declarat „jihadist foarte periculos”. Aici informațiile sunt foarte amestecate și diferite, în funcție de surse: belgiene, olandeze, turcești, oficiale sau surse confidențiale, citate de presă. Dar un lucru este clar: cineva l-a eliberat din nou, deși încălcase condițiile impuse la eliberarea sa. Dacă nu ar fi fost eliberat, ar fi fost în închisoare până în 2020, și nu ar fi putut ucide atâția oameni nevinovați. 

• De vineri, când a fost arestat, până marți dimineața, când au avut loc atentatele, Salah Abdeslam a fost interogat doar o oră. Interogatoriul s-a concentrat pe rolul lui în organizarea atacurilor de la Paris și nu pe prevenirea altor atacuri. De ce doar timp de o oră? 

• Au apărut informații că un polițist din Malines ar fi menționat adresa lui Salah Abdeslam, rue des Quatre Vents 79, Molenbeek, într-un raport confidențial destinat Celulei anti-terorism a Poliției federale, în data de 7 decembrie 2015. Timp de trei luni, raportul nu a fost transmis. Ancheta este în curs de desfășurare.  De fapt, multe anchete sunt în curs...
• Există unele declarații ale polițiștilor care afirmă că ei au cerut suplimentarea numărului de polițiști pe aeroportul Zaventem, pentru că nu erau suficienți în cazul unui atac. Au fost refuzați.

• Mulți belgieni se tem că gradul de alertă a fost redus prea repede de la 4 la 3 și că transportul în comun s-a redeschis prea repede, deși nu au fost încă prinși toți teroriștii care se pare că au participat la atentate. Din speculațiile care apar din diferite surse nu este clar care dintre teroriști a reușit să fugă de la aeroportul Zaventem și cum a fost comis atacul. Se analizează dacă ceea ce s-a crezut la început a fi o explozie provocată de un kamikaze nu a fost, de fapt, o explozie comandată de la distanță. Mai mult, din surse oficiale aflăm că identificarea tuturor victimelor atentatelor poate dura săptămâni, prin urmare există multe întrebări la care răspunsurile nu vor veni prea repede.

Presa a citat și o declarație a Președintelui Comisiei Europene făcută înainte de reuniunea de urgență a Consiliului JAI, după care: „unele lucruri ar fi fost evitate dacă ar fi existat o colaborare mai strânsă la nivelul autorităților naționale și o mai mare încredere între acestea”.

S-au întâmplat și lucruri bune, frumoase, în aceste zile?

Eu cred că da și ți-aș da câteva exemple:

• Mama unui tânăr, Léopold Hecht, frumos și deștept, de doar 20 de ani, ucis la Maelbeek, a decis să-i doneze organele, subliniind că știe că aceasta ar fi fost dorința lui. Doamna respectivă este magistrat la Bruxelles.

• Doi miniștri, cel de Justiție și  cel de Interne, și-au asumat răspunderea și și-au înaintat imediat demisia, însă au fost refuzați de Primul Ministru, din cauza situației de criză.  

• Regele și Regina Belgiei i-au vizitat pe răniții internați la unele spitale din Bruxelles pentru a le oferi sprijin afectiv și psihologic.
• Mai mulți hotelieri au oferit cazare gratuită călătorilor blocați la Bruxelles. 

• Belgienii par deciși să nu-și schimbe stilul de viață din cauza unor demenți și, din fericire, nu au căzut pradă urii oarbe față de alte religii sau față de străini.

• Conform presei belgiene, s-ar părea că a fost zădărnicit un posibil atac terorist împotriva reactoarelor Tihange și Doel, deoarece s-a descoperit la timp că niște indivizi urmăreau și înregistrau programul și mișcările directorului pentru cercetare și dezvoltare nucleară din Belgia. În urma acestei constatări, s-au făcut noi verificări, s-au retras permisele de acces ale anumitor persoane și au fost aduși militari pentru securizarea centralelor. 

• Acum știm că am avut un pic de noroc, pentru că în taxiul chemat în Schaarbeek marți dimineața nu a fost loc pentru toate valizele teroriștilor, astfel că una dintre bombe a rămas la adresa respectivă. Teroriștii comandaseră o dubă, compania de taxi greșise și trimisese o berlină.
• Tot în legătură cu taxiul aș spune că, după părerea mea, șoferul de taxi a fost un erou pentru că a avut curajul să se ducă imediat la Poliție să spună că s-ar putea să mai existe o bombă la aeroport. De-abia atunci Poliția a căutat din nou și a găsit valiza cu bomba neexplodată.
• Cineva a postat pe internet o fotografie făcută în aprilie 2015, la aeroportul Zaventem,  cu doi tineri căsătoriți, Stephanie și Maxim (sursa foto : www.Lalibre.be):

Crezi că ne putem aștepta curând la alte atacuri în Europa? Este România o țintă? 

Din păcate, după părerea experților, cum ar fi Thierry de Montbrial, există o foarte mare probabilitate ca atacurile să se repete în Franța și Belgia, datorită numărului mare de jihadiști în libertate. Dar se pot întâmpla astfel de atacuri și în alte țări care se confruntă cu aceeași problemă, cum ar fi Danemarca. Dar și Germania are acum un număr foarte mare de refugiați care au dispărut și par a nu fi înregistrați nicăieri. Pe de altă parte, îți amintești că discutam despre un articol din presa britanică în care se citează un sondaj realizat pe un forum al jihadiștilor, întrebarea fiind: steagul cărei țări va fi data viitoare pe Turnul Eiffel? Cu alte cuvinte, ce țară urma să fie atacată, iar răspunsul la sondaj a fost: „steagul Marii Britanii.” Criteriul pentru atacarea Belgiei pare să fi fost, conform declarațiilor teroriștilor, vizibilitatea și faptul că este „inima Europei”. Acest criteriu nu se poate aplica României, dar să nu uităm că avem de-a face cu niște minți diabolice, care nu funcționează ca ale noastre. Dacă Belgia, atât de generoasă și ospitalieră cu străinii, a putut fi atacată, înseamnă că se poate întâmpla oriunde.

Cum se pot preveni asemenea tragedii?

Presupunând că vom lua toate măsurile corespunzătoare, că vom face tot ce n-am făcut până acum, și că influența UE va crește în mod pozitiv în zonele de conflict de pe alte continente, eu cred că ne va lua cel puțin 20 de ani să ne întoarcem la o stare de liniște și pace autentică pe teritoriul UE. Și asta pentru că suntem într-o situație foarte dificilă și trebuie lucrat pe planuri foarte diferite, în multe locuri. După părerea mea, trebuie lucrat pe cel puțin trei planuri:

• În primul rând, e nevoie de mai multă cooperare și unitate la nivelul UE în materie de afaceri interne, poliție și luptă antitero. Președintele Comisiei Europene a propus o Uniune a Securității, iar miniștrii reuniti de urgență în Consiliul de Justiție și Afaceri Interne au cerut adoptarea și aplicarea rapidă a Directivei privind registrul pasagerilor și înființarea unei echipe de legătură în cadrul Centrului european de combatere a terorismului al Europol.  Aceasta este direcția generală de acțiune, dar sigur vor exista și inițiative suplimentare.

• În al doilea rând, este necesară întărirea forțelor naționale de poliție, justiție, securitate și antitero, cu tot ce presupune acest lucru: mai multe resurse umane, mai bine pregătite, bugete mai mari, proceduri îmbunătățite etc.

• În al treilea rând – și poate că ar fi trebuit să încep cu acest lucru, dar l-am lăsat la urmă pentru că e ceva ce necesită mult timp, nu se va face în câteva luni – este necesară modificarea programelor școlare în UE. Aproape în toate Statele Membre este nevoie de mult mai multă educație civică în școli, licee și universități, de mai multe ore de psihologie și sociologie care să urmărească dezvoltarea compasiunii și a inteligenței emoționale; e nevoie însă și de ore de drept, de limbi străine și de științe politice, care să îi învețe pe elevi despre drepturile femeilor, copiilor, minorităților, despre protecția mediului înconjurător, despre diferențele și evoluțiile culturale, religioase din diferite regiuni ale lumii, despre respectul reciproc etc. Scopul ar trebui să fie dezvoltarea și consolidarea inteligenței emoționale a adolescenților și tinerilor, astfel încât aceștia să nu poată cădea pradă celor care recrutează viitori teroriști. Cei care recrutează pentru organizațiile extremiste (nu doar pentru Statul Islamic, ci pentru orice formă de organizație extremistă) vând unor tineri debusolați în viață imaginea de erou, ca să-i convingă psihologic să ucidă oameni nevinovați. Religia este pretextul, poate și calea câteodată, dar scopul final este ca tânărul terorist să devină „erou”.

Ți-aș ilustra ideea cu un exemplu foarte concret: unul dintre teroriștii de la aeroportul Zaventem, Najim Laachraoui, era considerat un elev bun (chiar foarte bun) de către profesorii și colegii săi de școală. A făcut și un an de studii de inginerie la Université Libre de Bruxelles, deci nu era un tâmpit. Dar chiar dacă a învățat bine la școală, se pare că nu a avut suficiente ore de educație civică, de psihologie, sociologie, drept, ecologie etc., pentru că trebuie spus că nici programele școlare din Europa Occidentală nu cuprind destule astfel de ore. Este foarte probabil că teroristul avea coeficientul de inteligență emoțională al unui ardei kapia, dacă a acceptat să ucidă și să provoace un rău de neînchipuit unor oameni nevinovați. Astfel de tineri ar avea nevoie de psihologi care sa-i învețe la școală, de mici, valoarea empatiei. Cu alte cuvinte, ar trebui să învețe de mici ce înseamnă proverbul: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. 

Și un alt exemplu, în încheiere: chiar azi dimineață a apărut pe toate fluxurile de știri din Belgia că doi elevi de la o școală din Laeken și-au manifestat bucuria față de atacurile teroriste și s-au apucat să scandeze: „Trăiască Statul Islamic! Trăiască DAESCH!” în auzul profesorilor și colegilor lor. Când a sosit poliția, băieții au declarat: „a fost doar o glumă”...