A fost cel dintâi june-prim al cinematografiei româneşti, înalt, tras ca prin inel, cu părul ondulat, negru ca abanosul, cu zâmbet răvăşitor, ochi vioi şi inflexiuni ale vocii menite să ademenească orice femeie care i-ar fi ieşit în cale.
Nici nu e de mirare că, pe vremea când juca şi era „Răutăciosul adolescent”, zeci de mii de fiice ale Evei oftau cu faţa în pernă de câte ori se întorceau de la cinematograf.
Dacă în film a debutat cu „Nepoţii gornistului”, punându-şi apoi talentul şi farmecul în valoare în peliculele „Băieţii noştri”, „Post restant”, „S-a furat o bombă” ori „Dragoste la zero grade”, în televiziune a apărut, la început, în emisiuni pentru copii, unde cânta, povestea şi desena (chiar şi cu două mâini odată!) alături de o coprezentatoare, Mihaela.
Pe la începutul anilor 70 primeşte rolul maiorului Dobrescu în îndrăgita serie „Brigada Diverse”, având drept parteneri pe cei mai mari actori ai acelor ani: Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Sebastian Papaiani, Ion Finteşteanu, Dumitru Furdui, etc.
Alte roluri memorabile sunt cele făcute în „Pentru patrie” (Maior Gh. Şonţu), „Fraţii Jderi” şi „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475” (Simion Jder) ori în „Dimitrie Cantemir” şi „Muschetarul român” (Mihuţ Gălăţeanu), dar şi în „Drumul oaselor”, „Ringul” sau „În fiecare zi mi-e dor de tine”.
Dincolo de scenă, de camere de filmat, de regizori şi scenarişti, în viaţa privată, Iurie Darie a fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu cu care are un băiat Alexandru (Ducu) Darie, născut în 1959.
După moartea prematură a soţiei sale, Iurie se îndrăgosteşte de colega sa Anca Pandrea, formând împreună un cuplu care a şocat (dar a şi stârnit invidie) prin modul deschis şi dezinhibat al acestora de a vorbi despre momentele lor de intimitate, de a-şi arăta în public, transparent şi fără inhibiţii, iubirea înflăcărată ori tandreţea pe care mulţi o consideră stânjenitoare la vârsta a treia.
Ce e drept tot ce li s-a întâmplat a fost „altfel”, încă de la început, faţă de relaţiile fără vlagă, obosite, fără „scânteie” şi „nebunie” a celor mai mulţi trecuţi de vârsta de 50 de ani.
Cu sprinteneala şi pasiunea cu care juca în tinereţe în „Dragoste la zero grade”, prima oară când a ajuns la Anca Pandrea acasă a fost să intre pe geam, deoarece pe aceasta o uitase încuiată în casă prietena ei, care plecase în oraş. De atunci nu au stat niciodată despărţiţi mai mult de patru zile!
În cele peste două decenii, cât au format cel mai fericit cuplu, au ajuns numai în faţa preotului care i-a cununat, dar niciodată în faţa ofiţerului stării civile, deşi au avut cel puţin trei tentative în acest sens.
Numai că, din păcate, fericirea pământeană nu poate opri timpul în loc, iar veşnica tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu poate fi trăită decât în basme ori în filme...
La începutul anului 2012 este diagnosticat cu hidrocefalie, în luna mai suferă prima intervenţie chirurgicală pe creier, la scurtă vreme mai suferă un accident vascular, apoi este internat la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, unde zace din iunie până în septembrie.
Anca Pandrea cere externarea însufleţită la gândul că-l va putea îngriji mai bine, iar dragostea ei profundă va ajuta la faptul de a-l pune pe picioare. N-au fost suficiente nici una, nici alta...
În seara de 9 noiembrie, aproape de miezul nopţii, Iurie Darie a respirat pentru ultima oară, fără ca măcar vreun „nepot al gornistului” să dea lumii de ştire răguşit, dogit, sfâşietor, din goarna strâmbă de alamă. S-a auzit numai ţipătul deznădăjduit al Ancăi. A fost înmormântat cu onoruri militare, într-o zi de duminică, în aplauzele a mii de simpatizanţi veniţi să-l conducă pe ultimul drum.
Azi, pe pământul oamenilor, o stea îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame din Bucureşti. Dar în ceruri, dincolo de efemeritatea terestră a lucrurilor văzute, în eternul promis al celor nevăzute, poate străluceşte viu sufletul lui Iurie Darie transformat în stea...
