Prin transpunerea celebrei papusi în lumea reală, realizatoarea Greta Gerwig evidențiază cu umor un anumit patriarhat, scrie Le Figaro
Barbie sau forma supremă de plasare a produselor. Gigantul de jucării Mattel se lansează în producția de film pentru a reînvia vânzările în scădere a păpușii sale emblematice, condamnată pentru măsurătorile sale perfecte și frumusețea stereotipă. O cascadorie de marketing de 100 de milioane de dolari încredințată Gretei Gerwig, muza cinematografiei independente (Frances Ha, Greenberg) care a devenit regizoare feministă (Lady Bird, The Four Daughters of Doctor March). Acesta a fost turul de forță al capitalismului încă de la naștere: însușirea criticii și transformarea ei în marfă sau divertisment. Dar asta nu ia nimic din talentul cineastului, care, fără îndoială, depășește comanda Mattel (aceea de a șterge praful de pe păpușă) și profită de ocazie pentru a-și regla conturile cu patriarhatul folosind umorul.
Un prolog sub forma unei parodii a filmului 2001, o odisee spațială amintește că Barbie a fost inventată pentru prima dată în anii 1960 pentru a participa la emanciparea fetițelor, până atunci limitate doar la jocul de-a mama cu papușa lor. Barbie și variantele ei - doctor, avocat, președinte... - eliberează femeia. Sau pițipoanca. În Barbieland, într-adevăr, un paradis strălucitor și din plastic, Barbie au puterea, de la Casa Roz până la Curtea Supremă. Ken-ii se mulțumesc să-și etaleze pectoralii la plajă. Ei nici măcar nu știu să facă surf.
Nici Barbie stereotipă (blonda înaltă și cu bust generos interpretată de Margot Robbie) nu face mare lucru, în afară de a dansa și a petrece în casa ei de vis. Într-o dimineață, se trezește în panică cu o respirație mirositoare, picioarele plate, celulită și gânduri morbide. Barbie Ciudată îi explică că este conectată cu o persoană reală din lumea reală și că interacționează cu ea. Pleacă atunci spre Los Angeles, cu Ken pe bancheta din spate, și descoperă că nu este lumea minunată pentru femei pe care Barbie credea că a inspirat-o.
Chiar dacă spune că nu are vagin devine o victimă a sexismului în momentul în care de abia a aterizat în Santa Monica. Nici adolescentele n-o primesc mai bine: „Le dai complexe femeilor încă de la invenția ta, îi spune o elevă. Dai feminismul înapoi cu cincizeci de ani și distrugi planeta cu consumerism, fascisto. CEO-ul Mattel (Will Ferrell), un șef lacom, înconjurat de bărbați albi în costume și cravate negre, vrea să o pună Barbie rătăcită înapoi în cutia sa.
Criză existențială
Și Ken? Ken este inutil, iar interpretul său Ryan Gosling se distrează fără reținere jucând "băieții jucărie" (toy boy) fără creier, bucuroși să importe patriarhatul în Barbieland, redenumit Kendom după șederea sa în California. Barbie-urile sunt reprogramate în modul nefunctional al creierului și transformate în slujnice tocmai bune la masajul picioarelor. Ken se complace în timp ce bea „halbe de bere”. Asta nu oprește melancolia, cântată de Gosling într-un număr muzical hilar: „I’m just Ken / A fragile little blonde thing”.Nici Barbie nu scapă de criza existențială, simbol al injoncțiunii contradictorii făcute femeilor (seducătoare dar deloc ademenitoare, ambițioasă dar deloc copleșitoare, independentă dar nu egoistă etc.). Concluzia, amuzantă și neașteptată, completează această Barbie ca o mare eroină post- MeToo.
