Parlamentul Republicii Moldova a păstrat joi un minut de reculegere în memoria victimelor celui de-al doilea val de deportări din Basarabia. Cu un îndemn în acest sens a venit vicepreşedintele Parlamentului, Liliana Palihovici, precizând că: „Zeci de mii de cetăţeni au suferit, fiind deportaţi în Siberia. O parte din ei nu s-a mai întors. Prea puţine sunt familiile care nu au rude deportate în Siberia. Vă îndemn, stimaţi colegi, să păstrăm un moment de reculegere”.
Nu toţi deputaţii s-au ridicat însă pentru a cinsti memoria concetăţenilor noştri persecutaţi de regimul lui Stalin. Liderul PCRM, Vladimir Voronin, şi-a păstrat fotoliul cald, boicotând minutul de reculegere, scrie jurnal.md.
Preşedintele comuniştilor a avut ulterior şi o scuză. „Cine să se ridice în amintirea celor peste un milion care sunt fugăriţi de actuala guvernare?”, a spus Voronin.
Cel de-al doilea val de deportări din Basarabia a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când, în jur de 35.800 de persoane au fost trimise în lagărele din Siberia, fiind acuzate de „colaborare cu fasciştii” sau „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.
„Deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”, este hotărârea Biroului Politic al CC al PC al URSS, numită şi operaţiunea „IUG” (Sud).
Potrivit jurnal.md, soldaţii au venit în sate cu maşinile, noaptea, arestându-i pe toţi, iar cei care încercau să fugă erau împuşcaţi pe loc. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia provizii cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi duşi. Bunurile ţăranilor, rămase în urma deportărilor, au fost transmise colhozurilor, unele fiind chiar furate sau vândute de către organele financiare ale raioanelor respective.
Fiind împuşcaţi pe drum, morţi de foame, boli sau muncă silnică, cei mai mulţi dintre deportaţi, nu au mai revenit acasă.
În primul val de deportări, care s-a întâmplat în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost exilate peste 22 de mii de persoane, iar cel de-al treilea val a avut loc în aprilie 1951, numărul total de victime ridicându-se la aproximativ 58 de mii.
