Este posibil ca virusul variolei maimuțelor să fi evoluat pentru a se răspândi mai bine între oameni, au avertizat anul trecut producătorii vaccinului împotriva bolii, scrie The Telegraph.
Experții de la Bavarian Nordic – care prduce singurul vaccin anti variolă și anti variolă de maimuță din lume numit Imvanex – au scris o lucrare în decembrie 2021 care prefigurează actualul focar global.
In lucrare se spune că lipsa imunității populației la ortopoxvirusuri, care include variola și variola maimuțelor, după eliminarea variolei în 1980, ar provoca probabil o „escaladare a cazurilor de variolă”.
Dar experții spun, de asemenea, că virusul variolei maimuței în sine ar putea evolua pentru a fi mai bun la a trece de la o persoană la alta.
Oamenii de știință au remarcat o analiză a 60 de cazuri în care virusul a fost analizat și au dezvăluit că în 17% - aproximativ unul din șase - a existat o pierdere semnificativă de gene care „părea să se coreleze cu transmiterea de la om la om”.
„Un alt factor posibil care influențează reapariția variolei maimuței ar putea fi evoluția genetică a virusului variolei maimuței”, scriu ei. De asemenea, este posibil, cred autorii, ca virusul în sine să se schimbe și, prin urmare, să manifeste boala în moduri diferite.
De exemplu, vârsta medie a unui caz era de patru ani în anii 1970 și 100% dintre decese au avut loc la copii sub 10 ani, ceea ce îi face pe oameni să creadă că virusul este mai periculos pentru copii.
Acum, însă, vârsta medie a cazurilor este de 21 de ani, iar persoanele sub 10 ani reprezintă aproximativ o treime din toate decesele. Se crede că un copil este grav bolnav de această boală în Londra.
„În lumina mediului actual pentru amenințările pandemice, importanța pentru sănătatea publică a bolii variolei maimuțelor nu trebuie subestimată”, au prezis cercetătorii.
Din punct de vedere istoric, cele mai multe cazuri de variola a maimuțelor s-au datorat interacțiunilor cu animale infectate din Africa, iar focarul actual, care totalizează 21 de cazuri britanice (unul în Scoția și 20 în Anglia) si mai multe cazuri în Europa si SUA, este singura dată când a existat o transmitere susținută de la persoană la persoană în afara Africii.
Acum, totuși, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că „transmiterea de la om la om are loc în rândul persoanelor aflate în contact fizic strâns cu cazuri simptomatice” și a avertizat că se așteaptă să fie raportate mai multe cazuri în zone non-endemice.
Dr. Susan Hopkins, consilierul medical șef al UKHSA, a declarat în weekend că se așteaptă ca noi cazuri să fie identificate zilnic.
Dar focarul nu a apărut complet din senin, academicieni britanici prezicând în 2019 că variola maimuțelor va „umple nișa ecologică” lăsată în urmă de eradicarea variolei.
Oamenii de știință au avertizat despre apariția globală a virusului
Și în decembrie 2021, personalul de la Bavarian Nordic a avertizat în lucrarea lor că virusul este pregătit pentru o apariție la scară globală.
Unul dintre autorii studiului este Dr. Bernard Hoet, vicepreședintele strategiei medicale la Bavarian Nordic, iar lucrarea a fost publicată ca pre-print pe medRxiv.
Sir Jeremy Farrar, directorul Wellcome, a declarat luni pentru BBC Radio 4:
„Este posibil ca virusul să se fi schimbat, dar cred că este puțin probabil. Mai probabil este, cred, că nișa în care se găsește acest virus acum a permis niște evenimente super-răspânditoare și acele persoane implicate în care au călătorit apoi în alte părți ale lumii și au luat infecția cu ei.”
El a spus că faptul că faptul virusul s-a „răspândit peste granițe atât de repede este diferit” de ceea ce s-a văzut înainte.
În ea, oamenii de știință au analizat 66 de studii privind variola maimuțelor și au descoperit că primul caz uman a fost în Republica Democratică Congo (RDC) în 1970, RDC fiind epicentrul bolii de atunci.
Există două tipuri de variolă a maimuțelor, unul (clada Africii de Vest) ucide unul din 30 de pacienți și celălalt (clada Congo Basic) ucide unul din 10. Focarul actual este de primul tip.
Profesorul David Heymann, fost șef al OMS și profesor de epidemiologie la London School of Tropical Medicine and Hygiene, a declarat pentru The Telegraph: „Tulpina din Africa de Vest provoacă erupții cutanate iar la unii oameni febră și umflarea ganglionilor limfatici.
„Apoi mai este tulpina West Congo Basin, care este diferită. Provoacă boli grave. De fapt, seamănă cu variola.Oamenii care au tulpina de variola a maimuței din bazinul Congo sunt foarte bolnavi și ajung să aibă cicatrici precum variola, care este foarte gravă, cu o mortalitate de zece la sută. Tulpina Africii de Vest este mult mai blândă."
„Sprijinul internațional pentru supravegherea și detectarea sporită a cazurilor de variola maimuțelor sunt instrumente esențiale pentru înțelegerea epidemiologiei în continuă schimbare a acestei boli care reapare.”
Luni, oficialii Organizației Mondiale a Sănătății au declarat într-un briefing că nu „au încă un răspuns la această întrebare”, când au fost întrebați dacă un virus mutant al variolei maimuței se află în spatele creșterii actuale a cazurilor.
Dr. Rosamund Lewis, șeful secretariatului OMS pentru variolă, a spus că, deși teoria de lucru este că virusul nu s-a schimbat, oamenii de știință se întrec pentru a secvenționa genomurile și „să colecteze acele informații”.
„În acest moment, nu avem răspunsul la această întrebare, în afară de ceea ce știm deja despre virușii Orthopoxvirus, și anume că au tendința de a nu muta și tind să fie destul de stabili”, a spus ea.
„Cel mai probabil” cazurile actuale au provenit dintr-un singur punct
O lucrare publicată astăzi de o echipă de academicieni portughezi susține constatările din 2019 și arată că actualul val global de cazuri „cel mai probabil” provine dintr-un singur punct înainte de a se propaga în întreaga lume, posibil printr-un eveniment de răspândire superioară.
Echipa, condusă de Institutul Național de Sănătate din Lisabona, adaugă că amprenta genetică a focarului actual diferă „mult mai mult decât s-ar aștepta” în comparație cu un pumn de cazuri din 2018 și 2019.
Intitulat „Foccare în mai multe țări de virusul variolei maimuței: divergență genetică și primele semne de microevoluție”, autorii lucrării adaugă că teoria variolei maimuței fiind un „virus hipermutat” rezultat dintr-un „salt evolutiv” nu poate fi, de asemenea, eliminată.
„Am detectat deja primele semne de microevoluție în cadrul clusterului focar”, au scris ei.
Profesorul Jonathan Ball, profesor de virologie la Universitatea Nottingham, a declarat că munca din Portugalia „este importantă” pentru a ajuta la înțelegerea focarului actual.
„Schimbările par reale, posibil cauzate de editarea genomului de celule umane (prin intermediul unei proteine gazdă numită APOBEC), mai degrabă decât de mutarea virusului din cauza replicării „neîncetate”, a spus el pentru The Telegraph.
„Ce înseamnă acele schimbări – dacă este ceva – este o ghicire de oricine în acest moment.”
