La scurt timp după ce poneiul ei premiat a fost ucis sălbatic de un lup, președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen a ordonat o anchetă aprofundată asupra amenințării lupului, scrie Politico.
Ursula von der Leyen nu dansează cu lupii. Mai ales când acestia îl ucid pe unul de-al ei.
Povestea președintelui Comisiei Europene și a Lupului cel Mare și Rău a început la câteva zile înainte de luna recoltei, într-o noapte caldă în țara luxuriantă a cailor din Saxonia Inferioară. Cândva după miezul nopții de 1 septembrie, un lup cenușiu s-a furișat în cătunul împădurit Burgdorf-Beinhorn în căutarea unei mese. Prădătorul a găsit una într-un complex bine păzit la capătul unuia dintre cele două drumuri ale așezării.
Dolly, în vârstă de 30 de ani, nu a avut nicio șansă. Cadavrul ei a fost descoperit a doua zi dimineață în iarba mare unde pășunase.
Probabil că ar fi fost ultima dată pe care cineva ar fi auzit de Dolly dacă nu ar fi fost faptul că locul crimei se afla la doar 100 de metri de casa de la țară a lui von der Leyen și Dolly era poneiul prețuit al președintelui Comisiei.
„Întreaga familie este îngrozitor de tulburată de vești”, a spus von der Leyen într-o declarație după asasinat.
Autoritățile locale au suspectat un Canis lupus cunoscut sub numele de GW950m. O lună mai târziu a fost trecut pe o listă de ucidere. Chiar dacă lupii sunt o specie protejată în Europa, guvernele permit eliminarea lor în circumstanțe speciale.
Cu ajutorul probelor ADN, anchetatorii au confirmat în decembrie că GW950m, presupusul autor al altor peste o duzină de crime, era lupul lor.
Se pare că, chiar înainte ca Dolly să-și găseasca sfârșitul, GW950m se îndreptase deja spre un pluton de execuție.
„O cerere pentru o excepție specială de la legile privind speciile protejate a fost depusă și evaluată în conformitate cu cerințele legale relevante”, a declarat Christina Kreutz, purtătoare de cuvânt a regiunii Hanovra, autoritatea care a emis condamnarea la moarte a lui GW950m, pentru cotidianul german taz la începutul lunii decembrie, refuzând să spună dacă președinta Comisiei a fost implicată.
Când a fost întrebată de POLITICO săptămâna trecută dacă moartea lui Dolly a influențat decizia de eliminare a GW950m, Kreutz a insistat că nu.
„Atacul asupra poneiului doamnei von der Leyen nu a fost motivul”, a scris ea într-un e-mail, adăugând că cererea de eliminare a lui GW950m a fost depusă mai devreme.
Într-adevăr, conform certificatului oficial care a permis uciderea lui (o copie, care după redactare pentru a se conforma regulilor GDPR, a fost vizualizată de POLITICO), cererea inițială de a elimina GW950m a fost depusă pe 31 august, cu o zi înainte de moartea prematură a lui Dolly.
Singura întrebare: de către cine?
Un purtător de cuvânt al Comisiei a insistat că nu a fost von der Leyen.
„Comisia și președintele nu sunt implicați în niciun fel în decizie”, a spus el.
O călăreață desăvârșită care a crescut în șa, Urusula von der Leyen nu a fost (poate de înțeles) deosebit de înțelegătoare cu privire la sacrificarea unuia dintre caii ei preferați.
Chiar și așa, puțini s-ar fi așteptat ca von der Leyen, mereu zâmbitoare, să se dezvăluie ca un lup în haine de oaie.
În loc de o amnistie de Crăciun pentru GW950m, fostul ministru german al apărării a scos armele grele, punând în vizor nu numai ucigașul lui Dolly, ci și întregul său trib.
În săptămânile care au urmat morții lui Dolly, von der Leyen le-a ordonat oficialilor Comisiei să reevalueze regulile care protejează strict lupii din Europa. La sfârșitul lunii noiembrie, ea a cerut o „analiza aprofundată” a amenințării lupului, după informații despre atacuri sporite asupra animalelor, în special în Alpi.
„Au existat numeroase rapoarte de atacuri de lup asupra animalelor și de risc crescut pentru populația locală”, a scris von der Leyen într-o scrisoare către europarlamentarii creștin-democrați, văzută de POLITICO și raportată pentru prima dată de taz. „De înțeles, această situație ridică semne de întrebare în regiunile afectate cu privire la dacă statutul actual de protecție a lupilor este justificat.”
Fermierii europeni se plâng de lupi de ani de zile. Întrebarea este dacă pedeapsa cu moartea este răspunsul.
Lupii dispăruseră cu totul în regiunea natală a lui von der Leyen până când eforturile de conservare a faunei sălbatice au dus la reapariția lor în urmă cu aproximativ 15 ani.
De atunci, prezența lor a fost o sursă de tensiune constantă. Cu aproximativ 1.200 de lupi care trăiesc prin Germania, pierderile anuale de animale au ajuns la mii.
Chiar și cu populația mai mare de lupi, prădătorii rareori atacă cai.
„Un lup este un lup, dar acest lup a învățat probabil că este posibil să atace și cai”, a spus Frank Fass, un expert german în lup, referindu-se la GW950m, adăugând că cazul a fost încă excepția de la regulă.
Deși Fass a spus că apreciază argumentele pentru eliminarea unui lup din spatele unei ucideri precum GW950m, vânarea animalelor (autoritățile vor înrola vânătorii locali pentru această sarcină) este mai ușor de spus decât de făcut. Fass spune că gardul special, deși scump, este un remediu mai bun.
„Ceea ce am văzut în Saxonia Inferioară este că atunci când un lup este împușcat, nu este niciodată cel care a cauzat pierderile”, a spus el.
Într-adevăr, GW950m este dovada vie a acestui fapt. Autoritățile l-au introdus pentru prima dată pe lista lor de impuscați în 2021, dar l-au scos de acolo după ce s-a constatat că un vânător a împușcat și a ucis o femelă din ceea ce a devenit cunoscută sub numele de „Haita Burgdorf”.
Deocamdată, GW950m rămâne un fugar. Actuala recompensă pe capul său expiră pe 31 ianuarie, după care va fi din nou liber să hoinărească.
Dacă nu îi iese în cale Ursula, președintele Comisiei.
