În ciuda amenințărilor cu tarife de până la 50% impuse de administrația Trump, Uniunea Europeană rămâne reticentă în fața reluării unor negocieri comerciale ample cu Statele Unite, scrie Politico. În loc să profite de oportunitatea unei înțelegeri comerciale cu Statele Unite, Uniunea Europeană în frunte cu Franta si Germania se blochează în propriile reglementări rigide, care îi paralizează capacitatea de negociere. Standardele stricte privind sănătatea, mediul și protecția consumatorilor devin un obstacol major în calea unui acord comercial. În timp ce America își impune presiunea și amenință cu tarife uriașe, Europa pare mai preocupată să-și protejeze birocrația și interesele decât să asigure prosperitatea economică a cetățenilor săi.
Politicienii europeni nu au niciun apetit pentru a face concesii majore Casei Albe și a redeschide subiectele inflamatoare care au dominat discuțiile despre TTIP în urmă cu un deceniu.
Donald Trump deja sărbătorește faptul că amenințarea sa cu tarife vamale a forțat UE să nu mai „tragă de timp” și să accepte un acord.
Nu vă așteptați ca Europa și Statele Unite să încheie un acord comercial de amploare doar pentru că președintele american Donald Trump amenință cu impunerea unor tarife vamale de până la 50% pentru produsele europene până pe 9 iulie.
Europa nu are voință politică să revină la coșmarul ultimei încercări de a încheia un acord comercial amplu între UE și SUA — Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP). Aclamat în 2013 drept o încercare de a crea un bloc comercial occidental împotriva Chinei, TTIP s-a prăbușit trei ani mai târziu, când politicienii europeni au constatat că era imposibil de susținut în fața opiniei publice.
Nu s-a schimbat mare lucru.
Un acord grăbit, menit să satisfacă interesele comerciale de bază ale Americii, aproape un deceniu mai târziu, ar fi la fel de traumatic și toxic. Franța și Germania știu că electoratul lor nu și-a schimbat ostilitatea față de puiul tratat chimic și încă se tem că marile corporații americane ar putea folosi clauzele de arbitraj internațional pentru a submina standardele europene de sănătate și protecție a mediului.
Cum poate fi evitat un război comercial total până pe 9 iulie? Cel mult, s-ar putea contura un mmini acord e de fațadă, care să-i ofere lui Trump o victorie politică simbolică.
Trump deja se laudă că amenințarea sa cu taxe a forțat UE să înceteze tergiversările și să accepte un acord. Chiar dacă acest acord de compromis ar putea include câteva concesii minore, el este departe de ambițiile mari ale TTIP, care vizau o aliniere a reglementărilor de ambele părți ale Atlanticului.
Potrivit diplomaților și oficialilor, în prezent sunt urmărite două piste separate. Șeful comerțului din partea UE, Maroš Šefčovič, și secretarul american al comerțului, Howard Lutnick, vor încerca să calmeze tensiunile în sectoare precum metalele, automobilele, produsele farmaceutice și alte domenii vizate de investigațiile comerciale ale Washingtonului. O a doua pistă, mai tehnică, va negocia tariful de bază, aflat în prezent la 10%, deși Trump amenință că îl va ridica la 50%.
Aceasta nu este o noutate absolută. Bruxellesul a oferit deja posibilitatea eliminării tarifelor (relativ scăzute) pentru bunurile industriale și colaborarea în combaterea surplusului de exporturi chineze.
Pentru a face oferta mai atrăgătoare, alte concesii potențiale includ recunoașterea standardelor americane de siguranță pentru automobile și eliminarea taxelor vamale pentru etanolul american — deși ambele măsuri se confruntă cu obstacole politice în interiorul UE.
Dar suntem departe de a discuta concesii majore în agricultură, alinierea standardelor sau modul în care multinaționalele ar putea da în judecată guvernele europene — subiecte care s-au dovedit fatale acum 10 ani. În 2025, Parisul și Berlinul stabilesc clar limitele a ceea ce se poate negocia.
Fără o reluare a TTIP
Noul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz — un transatlantist convins aflat în misiunea de a salva industria auto aflată în dificultate — și-a temperat declarațiile din campanie, potrivit cărora încheierea unui „TTIP 2.0, pe termen mediu”, ar fi o idee bună.
„Astăzi știm cât de valoros ar fi putut fi acel acord,” a declarat Merz la începutul lunii mai, după o convorbire cu Trump. „Din păcate, e lapte vărsat.”
Ministrul francez de finanțe, Éric Lombard, a îndrăznit să readucă în discuție fantoma TTIP — doar pentru a fi pus la punct a doua zi de biroul președintelui Emmanuel Macron. Francezii nu vor ca fermierii nemulțumiți să acopere din nou Champs-Élysées-ul cu paie și bălegar.
Jean-Luc Demarty, fostul șef al Direcției de Comerț din cadrul Comisiei Europene în timpul negocierilor TTIP, s-a cutremurat la ideea revenirii la un asemenea tip de diplomație de amploare. „Ar fi o greșeală foarte gravă. Nu am ajunge nicăieri... Am condus acele negocieri timp de [mai mulți ani] și am văzut că era o negociere imposibilă,” a declarat el pentru POLITICO.
Un alt factor care descurajează UE să facă concesii în fața lui Trump este faptul că acesta a demonstrat deja că poate denunța oricând un acord încheiat — după cum au constatat pe propria piele mexicanii și canadienii. Chiar și dacă ar fi existat o structură TTIP fără tarife, Trump ar fi cerut, cel mai probabil, și mai mult.
„A face parte dintr-un acord de liber schimb nu garantează că nu vei fi vizat de taxe vamale. Chiar dacă TTIP ar fi existat, nu sunt sigur că ar fi prevenit ceea ce se întâmplă acum,” a spus Josh Lipsky, director senior la think tank-ul Atlantic Council din Washington.
Încredere erodată
De la preluarea mandatului, pe 20 ianuarie, Trump a antagonizat UE mai mult ca niciodată — numind blocul „mai rău decât China” și afirmând că a fost creat „ca să tragă țeapă Statelor Unite”.
Bruxellesul, la rândul său, este frustrat de faptul că apelurile sale pentru o relaxare reciprocă a tarifelor au fost complet ignorate.
Partenerul său de negociere din Washington este, de asemenea, extrem de imprevizibil.
„Este o administrație Trump diferită: în perioada TTIP și imediat după, mai erau oameni foarte experimentați de partea americană — chiar dacă nu îți plăcea ce spunea [fostul reprezentant comercial al SUA] Robert Lighthizer, totuși era un negociator comercial cu multă experiență,” a spus David Henig de la European Centre for International Political Economy.
Astăzi, „nu știu ce își doresc de fapt, dar nu pare că ar căuta vreun acord comercial în sensul tradițional,” a adăugat el.
Așadar, în încercarea de a salva ceea ce a mai rămas din relația comercială transatlantică de 1,6 trilioane de euro, UE pariază pe un progres modest. Dacă TTIP a fost imposibil de încheiat acum 10 ani, când negociatorii trăgeau măcar în aceeași direcție, este și mai puțin fezabil acum.
„TTIP a fost deja extrem de dificil de realizat chiar și atunci când îl negociam efectiv, chiar dacă atunci ambele părți aveau obiective comune,” a declarat Ignacio García Bercero, fostul negociator-șef al UE pentru acest acord.
„A devenit foarte clar că va fi extrem de greu să găsești o formulă care să poată fi prezentată de Uniunea Europeană ca un acord echilibrat. Și asta în circumstanțe cu totul diferite de cele actuale,” a adăugat el.
Un acord sortit eșecului
Promovat de susținătorii săi drept cel mai mare acord bilateral de comerț din istorie, TTIP părea inițial ușor de realizat, având în vedere potențialele beneficii economice uriașe pentru ambele părți. Comisarul pentru comerț de la acea vreme, Karel De Gucht, spunea că ar putea aduce până la 545 de euro în plus anual în buzunarele familiilor europene.
Dar reacția politică puternică împotriva secretomaniei negocierilor, alături de temerile legate de standardele de mediu, sănătate și muncă, au condamnat în cele din urmă acordul.
