Noul risc energetic al Europei: înlocuirea Rusiei cu America. UE a înlocuit energia rusească cu aprovizionarea din SUA după ce Moscova a lansat războiul din Ucraina. Acum oamenii se întreabă: Este Europa prea dependentă de America? scrie Politico
În zilele înnorate, din casa lui, John Beard poate vedea mingile de foc luminând cerul întunecat, rachete de lumină de la îndepărtatele fabrici de combustibili fosili unde odată și-a câștigat existența ca tehnician.
Descărcarea de foc a excesului de gaz este o reamintire constantă a industriei care domină viața lui Beard și a veciniilor săi din Port Arthur, Texas, unde unul din patru oameni trăiește în sărăcie și rata cancerului, bolilor cardiace și pulmonare este cu mult peste nivelul statului. Mulți localnici dau vina pentru situație pe coșurile întunecate care împrăștie orizontul.
„Texasul este cunoscut pentru două lucruri: grătare și gaz”, a spus Beard. „Se fac bani și cei care fac bani nu seamănă cu mine și nu locuiesc în Port Arthur”.
Lone Star State este cel mai mare producător de gaz natural lichefiat (GNL) al Americii, o mare parte dintre acestea fiind expediate în Europa. Îngrijorător pentru UE, este, de asemenea, punctul zero pentru o mișcare de protest în creștere care presează Washingtonul să reducă aceste exporturi pentru a salva clima.
Înaintea alegerilor strânse din noiembrie, președintele american Joe Biden a ordonat o pauză temporară în aprobarea noilor proiecte de GNL, înghețând efectiv extinderea infrastructurii de export a țării, într-un semn către alegătorii verzi.
În timp ce grupurile verzi au lăudat decizia, europenii sunt din ce în ce mai îngrijorați cu privire la restrângerile ofertei și creșterea prețurilor. UE a pariat pe US GNL în 2022, după ce a evitat energia ieftină rusească pe care se bazase ani de zile. A cheltuit miliarde pe infrastructura GNL și a semnat zeci de noi contracte.
Aceste decizii sunt acum puse sub semnul întrebării: Europa și-a schimbat încrederea în Rusia cu o dependență mioapă de America? În prezent, SUA furnizează Europei cu aproape 50% din GNL - în creștere față de aproximativ un sfert înainte de război - și GNL a depășit gazul din conducte ca cea mai importantă sursă de aprovizionare.
„După ce a experimentat pericolele de a risca securitatea aprovizionării cu energie, depinzând prea mult de o singură sursă, Europa trebuie să învețe din greșelile sale trecute și să evite să devină dependentă excesiv de SUA”, a avertizat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist la Institutul pentru Economie energetică și analiză financiară, într-un raport recent care a constatat că cererea de GNL din Europa este încă în creștere.
Peste ocean
De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în urmă cu doi ani, UE și Regatul Unit s-au luptat pentru a înlocui gazul Moscovei – livrat în mare parte prin conducte de pe întreg continentul – cu transporturi maritime de GNL american.
Astăzi, locurile precum Port Arthur, mai degrabă decât Siberia, încălzesc casele Europei și industriile grele de energie, un comutator care a prevenit catastrofa în timp ce Rusia închidea robinetele.
De aceea, decizia lui Biden de a reduce potențiala producția de GNL a zguduit industria europeană, chiar dacă pauza – dacă va fi prelungită după alegeri – ar fi simțită doar în 10 până la 15 ani. Asociația comercială EuroGas a scris Casei Albe îndemnând la o inversare, avertizând asupra revenirii la „prețuri record ridicate cauzate de scăderea ofertei rusești”.
După începutul războiului, firmele europene și-au extins rapid infrastructura portuară și au construit instalații de regazificare – care transformă gazul lichid din nou într-o formă utilizabilă – planificând importurile pe termen lung din SUA.
Companiile au semnat, de asemenea, o mulțime de contracte GNL pe termen scurt cu firme americane – oferind flexibilitate pe măsură ce sursele de energie regenerabilă proliferează, dar fac mai dificilă asigurarea prețurilor scăzute daca știi de unde va veni energia ta în cinci sau 10 ani.
„Nu suntem optimişti, dar aş spune în comparaţie cu unde eram acum doi ani suntem cel puţin într-un stat neutru”, a declarat Torben Brabo, preşedintele Gas Infrastructure Europe, care reprezintă operatorii şi industria de pe tot continentul. „Dacă vrem să avem provizii de încredere din SUA, trebuie să acceptăm niște contracte pe termen mediu”.
La o conferință majoră de petrol și gaze din Houston, luna trecută, șefii companiilor energetice, inclusiv vicepreședintele ExxonMobil, John Ardill, a cărui firmă dorește să înceapă forarea pentru gaze în estul Mediteranei, au avertizat Europa că trebuie să devină mai autosuficientă.
„Redirecționarea gazelor naturale lichefiate și construirea de terminale [de regazificare] nu sunt soluții pe termen lung”, a spus el.
Să scape de gaz?
Confruntați cu solicitările ca sectorul energetic să asigure mai mult GNL din SUA și să intensifice producția locală de gaze naturale, militanții europeni pentru schimbările climatice spun că sunt sceptici cu privire la necesitatea oricăreia dintre opțiuni.
„Vedem strigătul industriei, dar credem că este mult exagerat”, a declarat Esther Bollendorff, expert în politicile de gaze la Climate Action Network Europe.
Bollendorff a spus că Europa a suferit o „schimbare tectonică” de la invazia Rusiei, menționând că consumul mediu de gaz al UE a scăzut cu aproximativ o cincime. Între timp, a adăugat ea, UE își crește constant energia din surse regenerabile și își propune să reducă cu 30% din consumul de gaz până în 2030.
„Dar din 2022 avem opt terminale GNL noi sau extinse”, a spus ea. „Există o supracapacitate și este probabil că vor fi active blocate, deoarece rata de utilizare a capacității existente astăzi este mai mică de 60 la sută”.
Potrivit lui Nicolás González Casares, un europarlamentar din partidul socialist de guvernământ al Spaniei – care a supravegheat construcția unei noi infrastructuri importante de GNL – și membru al comisiei pentru energie a Parlamentului European, extinderea „nu a fost o greșeală”, deoarece „aveam nevoie de această energie și Dependența noastră de Rusia a fost atât de puternică încât nu putem spune nu GNL în acești doi ani.”
Cu toate acestea, a adăugat el, prioritatea ar trebui să fie acum înlocuirea gazelor cu surse regenerabile: "Nu ne dorim cu adevărat această afacere. Afacerea noastră este să avem energie curată aici, în Spania și, de asemenea, în Europa".
Reprezentanții industriei avertizează să nu lase prea repede combustibilii fosili. Aceștia insistă că, chiar și în cadrul planurilor UE de reducere a gazelor, există încă o nevoie de a se asigura aprovizionare suplimentară cu GNL, în special având în vedere presiunea de a renunța la exporturile Moscovei.
Narek Terzian, purtător de cuvânt al Asociației Internaționale a Producătorilor de Petrol și Gaze, a subliniat un „decalaj între cererea proiectată” conform previziunilor actuale ale UE „și oferta reală de care știm, dacă eliminați Rusia”.
„Acesta este decalajul de aprovizionare care trebuie eliminat”, a argumentat Terzian. „Deci este extrem de important ca Europa să poată asigura volumele necesare din SUA”
Cifrele arată o imagine mixtă. Cererea europeană de gaze a atins anul trecut un minim record pentru deceniul , potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară. Însă scăderea a fost determinată în principal de trei țări: Germania, Italia și Regatul Unit. În general, cererea de GNL din Europa nu va atinge vârful până în 2025, a concluzionat institutul.
Între timp, industria de gaze susține că investițiile suplimentare în GNL nu limitează Europa la aprovizionarea cu SUA. De asemenea, ar putea obține GNL de la producători precum Norvegia și Qatar, a spus Brabo, șeful Infrastructurii de Gaze pentru Europa. În continuare, porturile ar putea fi chiar reutilizate pentru combustibili mai puțin intensivi în carbon, a adăugat el.
„Poate fi folosit imediat pentru biometan și hidrogen verde”, a spus Brabo.
Schimbarea în management
Deocamdată, UE rămâne în afara luptei.
„În ceea ce privește toate scenariile ipotetice, nu vom specula cu potențialele reduceri ale SUA în producție sau aprovizionare către UE”, a declarat un înalt oficial al UE pentru POLITICO.
Oficialii UE și SUA s-au întâlnit luna trecută la Washington pentru discuții în cadrul Consiliului Energetic UE-SUA, dar problema autorizațiilor pentru GNL nu a fost pe agenda oficială sau pe o listă mai largă de subiecte.
Apoi mai este factorul Donald Trump. Dacă Trump se întoarce la Casa Albă, el este aproape sigur că forța pentru o extindere masivă a combustibililor fosili.
În timp ce un boom american al producției de GNL ar duce probabil la scăderea prețurilor, în special pentru contractele pe termen scurt pe care UE le favorizează, ar ridica întrebări inconfortabile cu privire la dacă națiunile europene permit o cruciadă anti-climat. De asemenea, ar ridica spectrul ideii că UE a preluat controlul piețelor sale energetice de la președintele rus Vladimir Putin și l-a dat președintelui Trump.
„Le-aș spune europenilor că trebuie să înțeleagă că există un cost foarte, foarte uman pentru acest gaz”, a spus Beard, rezidentul din Port Arthur, care poate enumera în capul său numele vecinilor cu boli cronice precum cancer și afecțiuni pulmonare.
"Este suficient. Refuzăm să fim sacrificați in continuare."
