La 26 iulie 1963, dimineața, un cutremur cu o magnitudine de 6,9 pe scara Richter a lovit o parte din FYROM. Seismul a afectat în special valea Vardarului (unde este situată capitala) și masivele muntoase adiacente. La Skopje, pagubele au fost considerabile, atât în materie de vieți omenești (cel puțin 1.000 de morți, 3.000 de răniți și 120.000 de oameni rămași fără acoperiș deasupra capului), cât și în cea de pierderi materiale (orașul a fost distrus în proporție de peste 80%).
Explicabilă frenezia cu care se construiește la Skojpe, deși orașul pare suficient de dotat cu clădiri. Căci la Skopje se construiește continuu, de la un an la altul vizitatorii descoperind ceva nou în zona centrală.
Un lucru sare cu siguranță în ochi. Nu poți face o poză fără ca în cadru să nu îți apară măcar o statuie. Ba chiar sunt zone în care statuile sunt mult mai numeroase decât oamenii. Și asta, în plin centrul capitalei. Senzația este de studio de filmări, cu decoruri din mucava, pe care te aștepți ca a doua zi să nu le mai găsești în același loc. Dar nu.
Winston Churchill face semnul victoriei de pe clădirea noului Minister de Externe, Alexandru cel Mare ridică spada din vârful unei arteziene care difuzează la ora exactă muzică clasică, iar tatăl lui Alexandru, Filip al doilea, privește de pe piedestalul său de marmură blocurile de tip comunist și străzile orașului.
Clădiri în stil neo-clasic, cu coloane imense,bogat ornate, felinare aurite și dantelate, statui gigantice, statui în mărime naturală, statui mari, mici și mijlocii, statui peste tot.
Lei, oameni celebri, oameni simpli, luptători, cuceritori și multă istorie a lumii, totul adunat într-o porțiune de oraș, pentru ca dincolo de granițele kitsch-ului să fie viața obișnuită, a oamenilor simpli și săraci, care reprezintă majoritatea populației.
Toate aceste minunății, unele terminate, altele în construcție, fac parte dintr-un proiect numit Skopje 2014, care își propunea să dea o față nouă orașului ale cărui monumente au fost distruse în cutremurul devastator din 1963.
Edilii sunt mândri de realizări, dar mulți macedoneni spun că ele sunt total nepotrivite, atât din punct de vedere estetic, cât și economic, într-o țară lovită de criză și cu o rată mare a șomajului, raportat la restul Europei.
Zilele trecute, un jurnalist macedonean, aflând că vom ajunge în capitala țării sale, ne-a spus că este rușinat că asta a ajuns să definească Macedonia. Îl deranjează faptul că turiștii străini se distrează pe seama megalomaniei autorităților și a naționalismului deșănțat.
Proiectul a început în 2008, iar costul celor 40 de obiective, clădiri, statui etc este estimat de oficiali la 80 de milioane de euro, în timp ce organizațiile civice vorbesc de 500 de milioane de euro, relata Associated Press într-un reportaj din capitala Macedoniei.
Tensiunile provocate de proiect au atins apogeul când un grup de studenți de la Arhitectură a încercat să protesteze pașnic la adresa lui, dar au fost bătuți crunt de naționaliști, în prezența poliției și a presei.
Elementul central al feeriei arhitectonice macedonene este un colos de bronz de 28 de metri înălțime intitulat „Războinic călare”, inspirat în mod evident de portretele lui Alexandru cel Mare, dar nenumit așa de tema Greciei vecine, care reacționează furibund ori de câte ori macedonenii și-l asumă pe eroul revendicat de ambele părți ale graniței comune, comenta AP.
Un alt element al noului complex monumental este „Porta Macedonica”, un arc de triumf cu înalțimea de 21 de metri situat lângă piața centrală numită Piața... Macedonia. El comemorează, inclusiv cu ajutorul unor basoreliefuri, lunga luptă pentru independență a macedonenilor, încheiată odată cu desprinderea din Iugoslavia în 1991.
Alte construcții, unele neterminate pe malurile râului Vardar, sunt noul muzeu arheologic, un cartier general al instituțiilor financiare și un nou minister al Comunicațiilor – toate construite în stiluri diferite, cu accente neo-clasiciste și baroce.
Noul Minister de Externe, deja inaugurat, are pe cornișă zeci de statui de foști demnitari străini, inclusiv doi foști președinți americani: George Washington și Abraham Lincoln. Alte 29 de sculpturi, de data asta ale personalităților locale, decorează noul Pod al Artelor.
Colac peste pupăză, transportul local este asigurat de autobuze roșii etajate, londoneze. După cutremur, primarul Londrei a împrumutat orașului 18 autobuze londoneze cu etaj. Dar ele au rămas și azi în serviciu. Nu sunt turistice, ci fac parte din rețeaua locală de transport.
”Este foarte kitsch, dar aduce vizitatori”, a explicat Oliver Stefanovski, managerul Unity Hostel, din apropierea zonei ”fierbinți” a statuilor.
Locuitorii Capitalei se revoltă când văd banii publici risipiți pe așa ceva. Există chiar suspiciuni de favoritism față de câștigătorul proiectului și de corupție, evident. Și zâmbesc amar când o fac pe ghizii pentru câte un turist străin, căruia îi explică ce și cum în materie de megalomanie macedoneană.
Fotografii de Marina Constantinoiu
