Povestea Rosinei Walter a început în localitatea Liebling de lângă Timișoara. „Acasă” pentru ea este de 30 de ani Frankfurtul. „Iubesc orașul Frankfurt, dar nu pot să uit cum am plecat, copil fiind, în urmă cu 45 de ani, cu părinții mei din România ”, povestește Rosina, pentru Frankfurter Rundschau.
Astăzi, ea ocupă funcția de președinte al clubului de ajutorare a femeilor imigrante „Berami”, care anul acesta serbează un sfert de secol de la înființare.
„În urmă cu 45 de ani, când am venit eu aici nu exista o cultură de gazdă. Germania nu era pregătită să primească străini. Noi am avut norocul că eram minoritari germani și am fost tratați diferit. Plus că noi vorbeam și limba germană. Dar restul a fost destul de dificil. O școală nouă, prieteni noi, probleme de orientare. Nici nu înțelegeam ce își propune țara asta, cum funcționează sistemul de învățământ. Am avut norocul să o întâlnesc pe Ulli, cu care am rămas prietenă de 45 de ani. A fost un deschizător de uși pentru mine. M-a luat la întrebări de la început: de unde sunt, cum merge treaba la noi în țară, cum se trăiește, cum se îmbracă lumea, ce limbă se folosește și mai ales dacă se dansează acolo. Ea m-a educat, m-a luat cu ea la discotecă, m-a lăsat să pătrund în viața ei. Eram doar o tânără de 15 ani, marginalizată și îmbracată comic”.
Dar povestea imigranților de astăzi diferă cu mult de ceea ce se întâmpla atunci. „Evident că toți imigranții ar avea nevoie de o Ulli. Ai nevoie de o punte individuală într-o țară străină, unde vrei să rămâi. La Berami noi mizăm pe proiecte de mentoring. Nu ne interesează ce competentențe dobândite apar în certificate sau în viața profesională, ci vrem să cunoaștem cu adevărat cine sunt aceste persoane, ca să le putem sprijini cu adevărat. Organizația noastră se adresează femeilor care nu știu încotro să o ia. Și eu am căutat foarte mult, până am ajuns la Frankfurt. Abia aici am început să mă simt acasă. Cultura și oamenii diferă foarte mult față de sudul Germaniei. Mă simt împlinită prin munca pentru migranți, mai ales cu cei care întâmpină problome similare cu cele ale mele. Un lucru este cert: femeile își doresc mai mult decât bărbații ca familia să rămână intactă și copiii să se integreze cât mai bine. Aici intervin și probleme structurale, discriminarea pe care trebuie să o suporte și femeile germane. Numărul femeilor migrante șomere este de trei ori mai mare decât cel al femeilor germane. În acest sens, nu s-a schimbat nimic în ultimii ani. Rolul nostru este de a informa și de a crea conexiuni, apoi urmează mentoring, școlarizare și pregătirea pentru alte examene”.
Cât privește campania partidului CSU împotriva românilor, devenită celebră sub deviza: ”cine înșeală, zboară”, Rosina Walter este de acord cu ea. „Nu mă simt vizată în calitate de româncă, dar mă simt vizată în calitate de imigrant, care știe de la părinții ei cât de greu a fost să supraviețuiască într-o țară nouă. Și mă simt vizată și ca persoană care trăiește într-un oraș deschis lumii. Consider că este incalificabil să faci politică pe seama unor asemenea oameni. Condamn cu fermitate discriminarea unui grup etnic.”
Motivele emigrării din România sunt încă vii pentru ea. „A fost dorința tatălui meu. El s-a născut în SUA și s-a întors cu bunicul într-un sat din România. A avut mereu sentimentul că locul lui nu este acolo. S-a luptat pentru emigrarea noastră și ne-a convins să îl urmăm. Obiectivul lui a fost să ajungem în SUA. În Frankfurt trebuia doar să schimbăm mijloacele de transport. La aeroport ne-a zis că rămânem aici”.
Cât privește imigrația din România, ea înțelege perfect motivele oamenilor. „Nu am o relație deosebită cu România. Acum cinci ani am fost ultima dată acolo. Prin ce am văzut la fața locului, am înțeles ce înseamnă cu adevărat migrația sărăciei. Oamenii nu au altă variantă, fiindcă nu au un viitor acolo. Iar asta este trist. Foarte mult timp nici soțul meu nu a știut că provin din România. N-am vrut să fiu percepută ca o imigrantă din România. Nu am vrut să trăiesc senzația neplăcută de a fi un străin”.
Dacă lucrurile se vor schimba prin faptul că România are un președinte de origine germană, în persoana lui Klaus Iohannis, Rosina este sceptică. „Pentru mine personal nu înseamnă nimic, dar poate că de acum vor ajunge mai mulți bani din Germania. În România a fost posibilă alegerea lui fiindcă tinerii l-au ales, iar ei debordează de optimism. Dacă tinerii din Germania vor dori să iasă de sub tutela tradițiilor și vor un nou început, atunci poate va fi cancelar al Germaniei o femeie cu origini afgane. Ar trebui să fim fericiți dacă vreun imigrant și-ar dori să facă parte din politica germană. Ei nu se pot identifica cu partidele de aici. Un pas important pentru viața imigranților de aici este legea care permite recunoașterea diplomelor de studiu, dobândite în țările de origine. Ei învățau și munceau, dar erau tratați ca niște nulități aici. De aceea mă enervează existența unor organizații precum Pegida. Extrema dreapta mă scoate din sărite”, a încheiat Rosina Walter. (I.D)
