În ciuda unui "establishment" ostil și a unei prese occidentale care continuă să-i denatureze politicile, noua administrație a reușit să restabilească autoritatea Statelor Unite pe scena internațională și să lanseze o veritabilă contraofensivă împotriva ideologiilor progresiste care au slăbit Occidentul. La o lună după anunțarea creșterii taxelor vamale bursele mondiale au revenit pe creștere, iar cotațiile sunt astăzi superioare nivelului din 2 aprilie 2025, ziua în care au fost anunțate. Cu măsuri ferme în domeniul economic, o politică externă clar orientată spre apărarea lumii libere și un angajament neclintit pentru ordine și suveranitate, Donald Trump conduce o veritabilă revoluție conservatoare. În Europa, majoritatea presei trasează un bilanț clar negativ al primelor o sută de zile ale noului mandat al președintelui Donald Trump. Este însă posibilă o altă perspectivă? Revista Causeur prezinta o opinie semnată de Philippe Karsenty, purtător de cuvânt al Comitetului Trump Franța.
Evaluând primele o sută de zile ale lui Donald Trump, presa franceză insistă – cu multă ironie – pe cota sa de popularitate, care se situează în prezent în jurul valorii de 45%. Cu toate acestea, jurnaliștii uită să menționeze că Emmanuel Macron are o cotă de doar 25%, în timp ce François Bayrou – numit prim-ministru cu doar o lună înainte de învestirea președintelui american – se luptă să rămână peste pragul de 20%. Desigur, personalitatea lui Trump, exagerările sale, atitudinile provocatoare și metodele neconvenționale de negociere pot deruta uneori. Totuși, esențialul nu ține de formă, ci de fondul politicilor sale și de strategia pe care o urmărește.
Revoluția Trump este în desfășurare și va fi benefică atât pentru Statele Unite, cât și pentru lumea liberă. Contrar a ceea ce repetă într-un cor aproape unanim majoritatea jurnaliștilor francezi, singurii care ar trebui să se îngrijoreze sunt dictaturile și regimurile autoritare, în special China, Rusia, Iran, Turcia și Coreea de Nord.
Inițiativele politice ale președintelui Trump trebuie înțelese ca parte a unei strategii globale coerente, în care toate elementele sunt interconectate. Această abordare presupune ajustări care pot genera uneori discontinuități și ale căror efecte pozitive se vor vedea în timp, pe măsură ce politicile vor fi asimilate de actorii implicați. În plus, spre deosebire de politicienii de carieră sau de ideologii rigizi, Donald Trump este un pragmatic: știe să se adapteze la incertitudinile și provocările cu care se confruntă.
Lupta împotriva imigrației clandestine
În timpul administrației Biden, Statele Unite au fost confruntate cu un val fără precedent de imigrație ilegală. În doar câteva zile de la revenirea sa la Casa Albă, administrația Trump a reușit să securizeze granița sudică și să stopeze fluxul de migranți ilegali. Politicile sale disuasive au dus, în paralel, la o reducere drastică a numărului de infractori care intră în țară și a traficului de droguri, în special de fentanil — un drog sintetic care a provocat sute de mii de decese în Statele Unite în ultimii ani. În plus, a fost lansat un proces amplu de expulzare a migranților ilegali.
Cu toate acestea, în demersul lor constant de demonizare a lui Donald Trump, unele instituții media franceze folosesc terminologii înșelătoare pentru a-l acuza pe nedrept; cel mai elocvent exemplu fiind traducerea eronată a termenului englezesc deportation prin „deportare”, cu scopul de a stârni o asociere emoțională cu deportările evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial — când, de fapt, este vorba despre simple „expulzări” de persoane aflate ilegal pe teritoriul SUA… un lucru pe care Franța îl gestionează cu mari dificultăți, în ciuda existenței celebrelor OQTF (Obligații de a părăsi teritoriul francez).
Politică externă în serviciul Statelor Unite și al lumii libere
Ordinea internațională stabilită în 1945 s-a dovedit ineficientă în fața marilor crize. Bombardamentele și invaziile comise chiar de către Statele Unite — inclusiv Serbia, atacată de Bill Clinton în 1995, sau Irakul, invadat de George W. Bush în 2003 — alături de genocidul din Rwanda din 1994, cele 500.000 de victime ale războiului din Siria în ultimii cincisprezece ani, sau invazia Ucrainei de către Rusia în 2022 (după anexarea Crimeei în 2014), toate arată că ordinea internațională s-a transformat, de fapt, într-o formă de anarhie globală.
În acest context, Donald Trump a ales să confrunte crizele, să încerce oprirea războaielor în curs și să restabilească puterea de descurajare a Statelor Unite.
A pus în aplicare o diplomație orientată spre interesul SUA și al lumii libere, reușind — încă din primele luni ale noului mandat — eliberarea a 47 de ostatici sau prizonieri americani din diferite colțuri ale lumii. Contrar unei legende răspândite în Franța, Donald Trump nu este interesat de Premiul Nobel pentru Pace, deși mulți îl bănuiesc că și-l dorește. În schimb, el ține cont de sferele de influență atunci când negociază cu alți actori internaționali.
În această logică a reușit să blocheze compania chineză care administra Canalul Panama și și-a exprimat dorința de a se apropia — poate uneori cu prea multă grabă, după cum recunoaște chiar autorul articolului — de Groenlanda și Canada, teritorii care fac parte din sfera de influență americană și unde China, adversar strategic al SUA, încearcă să-și consolideze prezența.
Tot în acest spirit, departe de a abandona Europa, Trump o încurajează să-și cucerească autonomia în materie de apărare, întrucât nimic nu garantează că viitoarele administrații americane vor fi favorabile relației transatlantice.
Orientul Mijlociu
În Israel, datorită determinării noului președinte american, s-a obținut un acord de încetare a focului între Hamas și Israel în luna ianuarie 2025, iar mai mulți ostatici israelieni au fost eliberați. Tot sub impulsul său, rebelii Houthi din Yemen – înarmați și finanțați de Iran – au fost considerabil slăbiți, chiar dacă atacul cu rachetă care a lovit Israelul duminică, 4 mai, promite represalii masive și decisive. Astfel, deși Donald Trump pare dispus să acorde o șansă negocierilor cu Iranul pentru obținerea dezarmării sale nucleare, este foarte probabil ca evenimentele recente să grăbească fie lansarea unui atac coordonat împotriva Iranului, fie o destabilizare a regimului, care ar putea duce la prăbușirea iminentă a conducerii teocratice – spre binele poporului iranian și al întregului Orient Mijlociu.
Noua administrație americană abordează situațiile cu pragmatism și caută soluții inovatoare. Astfel, în timp ce Franța condusă de Emmanuel Macron rămâne captivă unor dogme învechite – în special ideea „a două state pentru două popoare” –, Donald Trump, observând că această soluție nu funcționează, s-a angajat într-un sprijin ferm și total – atât militar, cât și diplomatic – pentru statul Israel, pentru a-l ajuta să eradicheze islamismul care a încercat să-l distrugă pe 7 octombrie 2023 și care, mai larg, amenință lumea occidentală de peste patru decenii. Este important de menționat că tinerii din noua administrație Trump, cu câteva excepții, au trăit evenimentele din 11 septembrie ca primul fapt istoric major al vieții lor de adulți – ceea ce le oferă o înțelegere profundă a pericolului pe care această ideologie mortală îl reprezintă pentru viețile și modul lor de viață.
Ucraina
În ceea ce privește conflictul din Ucraina, departe de retorica propagandiștilor și a „generalilor de platou” care apar la unele televiziuni franceze cerând prelungirea războiului chiar și cu riscul declanșării unui al Treilea Război Mondial, Donald Trump și-a fixat ca obiectiv oprirea luptelor care au provocat deja aproape un milion de victime (morți și răniți) atât în rândul ucrainenilor, cât și al rușilor.
Donald Trump pare din ce în ce mai nerăbdător față de Vladimir Putin și ar putea decide să creeze un raport de forțe suficient de puternic pentru a constrânge Rusia să înceteze ostilitățile. Nimic nu este sigur, dar Putin pare tot mai clar identificat ca principalul obstacol în calea încheierii păcii. Cu excepția câtorva susținători fanatici ai continuării conflictului, majoritatea observatorilor au înțeles că nici Crimeea, nici teritoriile cucerite de Rusia după 2022 nu se vor întoarce sub control ucrainean într-un viitor apropiat.
Este în acest spirit realist că se desfășoară negocierile pentru oprirea războiului, concomitent cu încercarea de a garanta securitatea pe termen lung a Kievului — mai ales printr-o apropiere strategică între economiile și resursele miniere ale Statelor Unite și Ucrainei.
It’s the economy, stupid!
Unul dintre obiectivele centrale ale politicii economice promovate de Donald Trump este reducerea impozitelor pentru companii și gospodării, cu intenția clară de a elimina complet impozitul pe venit pentru cei care câștigă sub 200.000 de dolari anual. Pentru a realiza acest lucru, el vizează atât reducerea cheltuielilor publice excesive, cât și creșterea veniturilor la bugetul de stat fără a apăsa suplimentar asupra contribuabilului american.
În acest sens, Trump a declanșat o confruntare comercială menită să restabilească echilibrul în ceea ce privește tarifele vamale dintre Statele Unite și partenerii săi economici. Printre prioritățile sale, atât de natură financiară cât și politică, se numără reindustrializarea unor sectoare cheie ale economiei americane — atrăgând companii, atât americane cât și străine, să investească mii de miliarde de dolari — dar și lupta împotriva dumpingului social și ecologic practicat de China.
Creșterea tarifelor vamale a provocat un șoc pe piețele financiare. Totuși, la o lună după anunțarea acestor măsuri, bursele mondiale au revenit pe creștere, iar cotațiile sunt astăzi superioare nivelului din 2 aprilie 2025, ziua în care au fost anunțate noile taxe vamale. Această strategie comercială urmărea, de altfel, mai multe obiective, printre care și slăbirea celor două mari amenințări geostrategice la adresa lumii libere: Iranul și Rusia. Ambele își bazează economia pe exportul de hidrocarburi, iar prețul acestora a scăzut cu 30% de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Drept urmare, s-a înregistrat și o scădere semnificativă a prețului carburanților la pompă – o cheltuială esențială pentru gospodăriile americane.
Pentru a reduce cheltuielile publice, a elimina risipa și a combate subvențiile inutile, a fost creat DOGE — Department of Government Efficiency — sub conducerea lui Elon Musk. Unele publicații au ironizat rezultatele spunând că s-au economisit „doar” 160 de miliarde de dolari în trei luni. Prin comparație, în Franța, François Bayrou încă mai caută 40 de miliarde de euro pentru a închide bugetul.
În ceea ce privește evoluția economică, în primul trimestru din 2025, PIB-ul american s-a contractat cu 0,3%. Majoritatea presei a pus acest rezultat negativ pe seama politicilor lui Donald Trump și a noilor tarife. Se omite însă un fapt esențial: Trump a devenit președinte abia pe 20 ianuarie 2025, iar măsurile comerciale au fost anunțate la 2 aprilie — adică la două zile după încheierea primului trimestru. Prin urmare, responsabilitatea pentru această contracție economică revine fostei administrații Biden.
O cultură politică reconfigurată
La scurt timp după ce a preluat funcția, Donald Trump a rostit o frază care a făcut înconjurul lumii: „Există doar două sexe: bărbatul și femeia.” A fost începutul unei campanii de demantelare a programelor DEI (Diversitate, Egalitate și Incluziune). Multe voci l-au acuzat imediat de rasism, ignorând esența poziției sale: Trump refuză ca indivizii să fie avantajați sau penalizați pe baza culorii pielii, a sexului sau a orientării sexuale.
Această filozofie a fost aplicată și în mediul universitar, unde administrația Trump a inițiat o confruntare cu universitățile de elită care, pe lângă faptul că promovează criterii discriminatorii, au devenit scena unor manifestații deschise în favoarea unor organizații teroriste precum Hamas, Hezbollah sau rebelii Houthi.
Un început de mandat promițător
La finalul primelor 100 de zile, bilanțul președinției Trump este considerat pozitiv, în special datorită avalanșei de ordine executive semnate. Este ironic că cei care au adus Franța în pragul falimentului și al impotenței politice în ultimele patru decenii îndrăznesc astăzi să-l critice. Politicile lor au dus la pierderea influenței franceze în Europa, cedată Giorgiei Meloni, președinta Consiliului de Miniștri al Italiei, care a devenit între timp adevăratul „om puternic” al continentului.
Desigur, provocările care-l așteaptă pe Donald Trump sunt imense. Însă are la dispoziție încă trei ani și jumătate pentru a restabili prestigiul și forța de descurajare a Statelor Unite — în beneficiul propriei țări și al lumii libere.
Nu vă așteptați ca presa franceză să vă informeze corect despre succesele sale. Spre deosebire de Statele Unite, unde presa mainstream a fost detronată de canalele alternative — podcasturi, emisiuni radio și rețele sociale — în Franța, propagandiștii „progresiști” controlează în continuare mare parte din peisajul mediatic.
Să fim răbdători și să ne dăm întâlnire în noiembrie 2026, la alegerile de la jumătatea mandatului. Atunci, poporul american — care i-a acordat un mandat clar la 5 noiembrie 2024 pentru a reforma țara — va avea din nou ocazia să se exprime: pentru a aproba sau respinge direcția politică impusă de Donald Trump.
