Să începem cu procurorul Alvin Bragg. A avut ideea discutabilă - și discutată - de a-l da în judecată pe fostul, și poate viitorul, președinte american pentru că a plătit suma echivalentă cu 119.000 de euro unei foste actrițe de film pornografic cu care ar fi întreținut o relație. O persoană nemulțumită ar fi putut să o acuze pe doamnă de șantaj mediocru, dar este clar că presa americană nu este nemulțumită și că femeia părea prea puțin victimă. Iar suma pentru a cumpăra tăcerea fiind poate plătită de o companie din grupul Trump - conform declarației lui Michael Cohen, fostul avocat al lui Donald Trump, care l-a denunțat pentru a-și salva pielea (ceea ce ar putea provoca și dezamăgire) - procurorul vede asta ca un abuz de proprietate socială.
Caracterul politic și ideologic al procurorului democrat afro-american, Letita James, de extremă stângă, îi strică credibilitatea și autorizează suspiciunea de parțialitate.
Gilles-William Goldnadel
Urmărirea în justiție a victimei șantajului, denunțată de avocatul său, pare așadar, în aceste condiții particulare, a fi cel puțin deosebit de disproporționată, având în vedere costul și publicitatea lor. Dar acum articolul din Le Monde scrie că procurorul Alvin Bragg a fost plătit doar „indirect” de miliardarul internaționalist George Soros. Donald Trump și-ar permite, însă, să-l copleșească cu insulte și reproșuri, neapărat de natură „antisemită”. Nu știu în ce mod „indirect” a fost plătit procurorul din New York. Dar nu știam că un magistrat ar putea fi plătit, chiar și indirect, de un adversar amar al acuzatului său, fără a fi condamnat pentru dependență în cel mai bun caz și pentru corupție în cel mai rău caz. Mai mult, recunosc că sunt de fiecare dată destul de șocat – ca să nu spun revoltat – când citesc că orice plângere făcută împotriva menționatului miliardar maghiar, chiar dacă calitatea sa de evreu sa nu a fost menționată în niciun fel, ar constitui antisemitism. Nu cred că Benjamin Netanyahu – sau autorul acestor rânduri – beneficiază de un asemenea privilegiu. Și e fericit.
Apoi este procurorul Fani Willis, din Georgia, care îl urmărește pe Donald Trump pentru infracțiunea mult mai gravă de a încerca să schimbe rezultatul alegerilor. Totuși, am aflat că procurorul democrat care îl urmărește pe candidatul republican a avut relații cu procurorul Nathan Wade , care a fost plătit generos cu 650.000 de dolari pentru a-și investiga faimosul acuzat. Cei doi iubiți au mers și în Caraibe și California pentru a petrece o vacanță somptuoasă. Un judecător din Atlanta, în încercarea de a-l salva pe Fani Willis, și-a adus deja anchetatorul privat. Cuvântul republică banană morală judiciară ar putea veni în minte cel mai puțin scandalos.
În cele din urmă, este procurorul din New York, uimitoarea Letitia James, care îl dă în judecată pe fostul președinte pentru că și-a supraestimat valoarea bunurilor, în special imobiliare. Ceea ce este contestat de persoana în cauză. După cum recunoaște fără ezitare jurnalistul de la Le Monde, toată lumea este de acord că cererea unei cauțiuni de 450 de milioane de dolari l-a făcut să-și piardă credibilitatea. Dar este mai presus de toate caracterul politic și ideologic al procurorului democrat afro-american, de extremă stângă, care îi distruge credibilitatea și dă naștere suspiciunii de parțialitate. Acest procuror a fost cel care a descris administrația sub Donald Trump ca fiind „prea masculină, prea albă, prea viciată” .
Conspiraționistul Trump pare să fie victima unei conspirații a judecătorilor care îi fac involuntar un serviciu imens.
Gilles-William Goldnadel
Mai rău, în 2018, în campania ei electorală pentru postul de procuror, Letita James a rostit aceste cuvinte puternice împotriva unui președinte ales, încă în funcție: „Am un singur cuvânt de spus. Donald Trump, îl vom da în judecată. O să-l enervăm. El îmi va ști personal numele .
Am ajuns într-un asemenea punct de parțialitate, încât ziarul de stânga New York Times a fost forțat să scrie cu un eufemism născocit: „Sinceritatea ei față de Donald Trump arată tensiunea dintre datoria de imparțialitate a unui procuror și avantajele politice obținute atacând un republican . Și Wall Street Journal , mai direct: „Laetitia James sacrifică statul de drept pentru a-l avea pe Trump”. Adaug că cei trei procurori democrați sunt de culoare și că Trump nu este ultimul care evidențiază contextul rasial al urmăririlor efectuate, într-un cadru pe cât de părtinitor ideologic, pe atât de suspect financiar.
Din câte știm, publicul european este în mare măsură ținut în întuneric cu privire la aceste circumstanțe extravagante, din motive care decurg din indignarea ideologică selectivă. Îl putem urî pe Donald Trump din motive întemeiate, dar trebuie să urâm și mai mult frauda, părtinirea și nedreptatea care ne amenință pe toți. Adeptul conspirației pare să fie victima unei conspirații a judecătorilor care îi fac involuntar un serviciu imens. Publicul din Europa trebuie să știe asta. Scandalul este că nu se face mai mult scandal.
