Slăbit de la dizolvarea Adunării Naționale, președintele francez ar trebui să accepte renumirea Ursulei von der Leyen în funcția de șef al Comisiei Europene, scrie Le Figaro
Se deschide o nouă secvență europeană. Și promite să fie foarte delicat pentru Emmanuel Macron. Luni, cei douăzeci și șapte trebuie să tragă concluzii de la alegerile europene și să înceapă să desemneze viitorii lideri ai instituțiilor UE. Urmează a fi ocupate trei posturi. Având în vedere rezultatele de duminică, PPE, care s-a clasat pe primul loc, poate revendica președinția Comisiei, social-democrații pentru cea a Consiliului European și liberalii - care au ajuns pe locul trei, dar urmați îndeaproape de conservatorii și reformiștii europeni (CRE) - ar obţine postul de înalt reprezentant.
Este preconizat un trio: Ursula von der Leyen la Comisie, social-democratul portughez Antonio Costa la Consiliul European și liberala estonă Kaja Kallas la postul de înalt reprezentant al Uniunii. „Europa nu trebuie să ignore mesajul votului ”, a subliniat italianca Giorgia Meloni sâmbătă, în timp ce extrema dreaptă a înregistrat câștiguri semnificative în vestul Uniunii, iar propriul ei partid, Fratelli d'Italia, a fost pe primul loc duminică. Se crede că Italia dorește să obțină un portofoliu important la Comisie, sau chiar o funcție de vicepreședinte executiv. Deciziile formale trebuie luate cel mai târziu la summitul din 27 și 28 iunie pentru a le permite europarlamentarilor să confirme pe 18 iulie, cu majoritate absolută, numele viitorului președinte al Comisiei, desemnat de Consiliul European.
Dar, înainte de asta, există această cină informală convocată la Bruxelles luni seară. Când se va întâlni față în față cu omologii săi, Emmanuel Macron nu va putea ignora rezultatele dezastruoase ale majorității sale, zdrobite de Rassemblement National și urmată îndeaproape de Partidul Socialist, nici decizia sa de a convoca alegeri legislative anticipate. Deocamdată, europenii sunt reduși să urmareasca canalele de știri franceze. „Suntem cu toții agățați de televizor”, asigură același diplomat, uluit de climatul care domnește în Franța.
O parte a Europei este îngrijorată de haosul în care a fost cufundată a doua cea mai mare țară din UE, se teme din ce în ce mai mult că președintele își va pierde pariul și se pregătește să vadă extrema dreaptă sau Noul Front Popular de stânga câștigând alegerile legislative. Liderii, așezați în jurul mesei, vor acorda, fără îndoială, o mare atenție explicațiilor președintelui. După cum ne amintește un diplomat european, „această dizolvare nu este doar un risc pentru Franța, este un risc pentru întreaga Europă”.
Macron slăbit și neînțeles de partenerii săi
Spre deosebire de mulți alți lideri, Emmanuel Macron și-a ținut cartile în mână pentru „slujbele de top”, refuzând să confirme dacă o va sprijini sau nu pe Ursula von der Leyen pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei, de departe cea mai importantă funcție din UE. „El este singurul care poate schimba scenariul ”, s-a spus de partea franceză în ultimele săptămâni. În cele din urmă, va evita să-și asume un astfel de risc. „ Este slăbit în Franța și neînțeles de partenerii săi ”, rezumă Sébastien Maillard, consilier special la Institutul Jacques Delors. „ A fost un „făuritor de locuri de muncă de top” ! Acum nu mai poate face nimic ”, adaugă un diplomat.
Având în vedere poziția sa actuală, președintele francez nu își poate permite într-adevăr să deschidă un front în Europa. Ar fi de neconceput să țină drept de veto așa cum a făcut acum cinci ani, după alegerile europene din 2019. La acea vreme, el s-a opus nominalizării lui Manfred Weber, pe atunci lider al dreptei europene pentru alegeri, pentru a deveni președinte al Comisiei. De asemenea, a insistat pentru numirea Ursula von der Leyen, a reușit să-l plaseze pe liberalul belgian Charles Michel în funcția de președinte al Consiliului European și a smuls președinția BCE pentru Christine Lagarde. Pe scurt, pachetul din 2019 a fost semnat de Macron. „ Avem nevoie de lideri europeni puternici, cu o experiență puternică”, a justificat președintele francez atunci când PPE și social-democrații tocmai pierduseră majoritatea de care se bucurau în Parlamentul European și nu aveau altă opțiune decât să se compună cu familia liberală europeană și cu cel mai puternic lider al acesteia, Emmanuel Macron. În PPE, unde nu am uitat nimic despre vetoul francez asupra lui Manfred Weber și unde sunt nu mai puțin de 13 lideri în jurul mesei Consiliului European, noi luăm conducerea. În cazul în care. „ Dacă Macron încearcă să răstoarne încă o dată masa, mulți îi vor spune să înceapă prin a-și pune ordine în grădină și să nu facă mizerie și în Europa”, se avertizează.
Marja de manevră a lui Emmanuel Macron este cu atât mai puțin importantă de această dată cu cât nu poate conta pe sprijinul celorlalți patru lideri ai Renew, o familie politică ea însăși foarte slăbită. Olandezul Mark Rutte pleacă după victoria PVV-ului lui Geert Wilders la alegerile generale. Candidat la funcția de secretar general al NATO, îi va fi greu să se opună alegerilor altor lideri. Același lucru este valabil și pentru estoniana Kaja Kallas, care vizează postul de înaltă reprezentantă. Cât despre belgianul Alexander De Croo, care a ieșit foarte slăbit de la alegerile generale din țara sa, acesta și-a dat demisia din funcția de prim-ministru.
Făcând auzită vocea Franței, președintele ar trebui așadar să-și dea acordul trio-ului care are șanse mari să fie favorizat de un număr mare de capitale, inclusiv Germania. Cel puțin asta se sugereaza pe partea franceză înainte de weekend. „Sunt mari personalități”, se justifica ei subliniind că președintele a primit, miercuri, la Paris, suficiente asigurări de la Ursula von der Leyen cu privire la prioritățile pe care intenționa să le acorde următorului său mandat.
„Cred că lucrurile se pot întâmpla destul de repede. Voi merge luni în acest spirit”, a declarat vineri președintele francez, sugerând astfel că nu se va opune scenariului avut în vedere. Președintele nu are de ales decât să întoarcă spatele. „Sprijinind renumirea lui von der Leyen fără a aștepta al doilea tur al alegerilor legislative”, afirmă Sébastien Maillard, „ el arată că rămâne liderul la bord și că Europa rămâne domeniul său."
