Investitor influent, ideolog neconvențional și susținător fervent al președintelui Donald Trump, Peter Thiel provoacă regulile fundamentale ale capitalismului clasic. Fondatorul PayPal și Palantir pledează pentru o economie eliberată de democrație aritmetică, reglementări și concurență. În viziunea sa, inovația nu vine din piețe libere, ci din mințile excepționale care operează în condiții de monopol. Această filosofie radicală, inspirată de René Girard și consolidată în ecosistemul libertarian din Silicon Valley, stă azi la baza noii paradigme economice a Americii trumpiste, una care respinge globalizarea în favoarea unei dominații tehnologice suverane. „Criptomoneda e libertariană, inteligența artificială e comunistă”: miliardarul trumpist Peter Thiel vrea să transforme capitalismul, scrie Le Figaro
Investitor emblematic și totodată enigmatic, elitistul Peter Thiel susține înlocuirea politicului cu tehnologia. Dereglementare, tarife vamale, fascinație pentru criptomonede… Scrierile sale oferă o cheie de lectură pentru multe dintre opțiunile președinției Trump.
Adevărul despre asasinarea lui Kennedy, Covid-ul, cazul Epstein… Intitulată „Revenirea lui Trump la Casa Albă anunță apokálypsis-ul secretelor vechiului regim”, cea mai recentă editorială semnată de antreprenorul din Silicon Valley Peter Thiel a uluit lumea americană a afacerilor. Articolul, apărut în Financial Times, interpretează victoria candidatului republican ca o apocalipsă în sensul religios al cuvântului: o revelație. Puternicul cofondator al PayPal (plăți online) și Palantir (cyber-intelligence) nu se teme de provocări. În 2009, afirma că nu mai crede că „libertatea și democrația sunt compatibile”, deoarece „din 1920, creșterea semnificativă a numărului de beneficiari ai ajutoarelor sociale și extinderea dreptului de vot pentru femei au transformat noțiunea de «democrație capitalistă» într-un oximoron.”
Inamic al democrației, al feminismului, transumanist convins, încredințat că oamenii vor trăi în curând 1000 de ani, și, mai nou, profet apocaliptic… imaginea acestui miliardar, susținător fervent al lui Donald Trump, este de-a dreptul încărcată. Thiel, care cochetează cu filosofia încă de când l-a întâlnit pe gânditorul francez René Girard pe băncile Universității Stanford, surprinde și scandalizează prin gândirea sa instabilă. Și totuși, dincolo de provocări și contradicții, se întrevăd linii de forță. De la alegerea lui Trump încoace, acest elitist tehnofil – care a lansat cariera vicepreședintelui JD Vance angajându-l în urmă cu zece ani – este una dintre cele mai influente personalități de la Washington. Creștin „religios, dar nu spiritual”, care își proclamă „mândria de a fi homosexual” în cadrul mitingurilor lui Trump, Thiel face legătura între rețelele libertariene și noua gândire conservatoare. Obsesia lui de a scăpa de politică luminează multe dintre deciziile Administrației Trump.
Adevărul prin transgresiune
În tinerețe, Peter Thiel se remarca pe campusul de la Stanford printr-o cruciadă – inspirată de filozoful conservator Leo Strauss și de scrierile acestuia despre distincția dintre adevăr și convenție – în favoarea libertății de exprimare și împotriva politicilor de diversitate. „Se menține un consens artificial în toate marile chestiuni. Îmi place să le pun oamenilor această întrebare: îmi puteți spune ceva în care credeți cu tărie, dar cu care foarte puțini ar fi de acord?”, declara el încă din 2014, într-un dialog cu Pierre Manent, organizat sub egida revistei Philosophie Magazine. Pentru Thiel, o opinie populară și consensuală este rareori interesantă – ba chiar rar adevărată.
Viziunea lui Thiel asupra umanității se bazează pe ideea că există ființe umane extraordinare
Pierre Entremont, director al fondului de capital de risc Frst
De aici și entuziasmul său pentru internet, văzut ca un Eldorado al libertății de informare. În ochii investitorului, Donald Trump întruchipează, în felul său, această luptă pe care „păzitorii secretelor erei pre-internet – instituțiile media, birocrațiile, universitățile și ONG-urile finanțate de stat, care delimitau în mod tradițional conversația publică” – au încercat s-o înăbușe. De ce această fascinație pentru discursuri disonante? Pentru că, potrivit lui Thiel, ele semnalează adesea prezența unor personalități ieșite din comun. „Viziunea lui Thiel asupra umanității se bazează pe ideea că există ființe umane extraordinare, adesea persoane neurodivergente cu un coeficient de inteligență excepțional”, afirmă Pierre Entremont, directorul fondului de capital de risc Frst și cititor pasionat al lui Thiel. „Aceste profiluri, rezistente la presiunea mimetică a celor din jur, sunt capabile să iasă din tipare și să inoveze. Tocmai pe această convingere se bazează Thiel Fellowship, probabil cel mai prestigios parcurs educațional din lume destinat tinerilor antreprenori.”
Monetizarea filozofiei lui Girard
Conceptul de dorință mimetică face trimitere la lucrările lui René Girard și la descoperirea acestuia – citindu-l pe Proust – că naratorul se îndrăgostește sistematic de tinere fete deja curtate de alții. Thiel povestește că tocmai gândirea lui Girard l-a inspirat să investească, în 2004, în Facebook – o platformă percepută de el ca o formă genială de monetizare a acestui mecanism. Utilizatorii validează pe rețea aprobarea socială necesară dorințelor lor. Investitorul, căruia Bloomberg îi atribuie o avere de 21 de miliarde de dolari, a fost membru în consiliul de administrație al Facebook timp de aproape douăzeci de ani. După Zuckerberg, Thiel a identificat și alți viitori genii ale Silicon Valley: a finanțat LinkedIn – al cărui fondator, Reid Hoffman, i-a fost multă vreme prieten –, Airbnb, dar și Spotify și SpaceX. Anterior, împărțise începuturile PayPal cu Elon Musk și David Sacks (astăzi președinte al Consiliului Prezidențial pentru Știință și Tehnologie), companie rezultată în 1999 din fuziunea start-up-urilor X.com (a lui Musk) și Confinity (a lui Thiel).
În 2016, fostul campion de șah a șocat lumea progresistă susținându-l pe Donald Trump. A fost mai discret în campania din 2024, deși a continuat să-l finanțeze pe candidatul republican. În ajunul învestirii prezidențiale, în ianuarie anul acesta, Thiel a organizat în reședința sa din Washington o petrecere care, potrivit New York Times, a reunit crema industriei tech – printre invitați: Mark Zuckerberg, Sam Altman (OpenAI), miliardara Miriam Adelson și, desigur, JD Vance.
În ciuda succeselor spectaculoase ale propriilor companii și ale prietenilor săi străluciți, Peter Thiel este convins că, după decenii de efervescență, Occidentul nu mai inovează decât marginal. El explică acest declin prin frica – justificată de la bomba nucleară încoace – de anihilare, dar și prin influența „contra-culturii marxiste”. „Hippioții au preluat puterea în această țară”, i-a spus economistului Tyler Cowen. „În trecut, voiam să cucerim lumi îndepărtate, acum Occidentul nu mai vrea decât să-și exploreze lumile interioare, după cum o arată succesul yoga, al drogurilor psihedelice, al politicilor identitare…” Investitorul continuă să denunțe democrația socială occidentală, cu „impozitele ei satanice” și cu „statele-providență hipertrofiate.”
„Thiel este literalmente fascinat de progresele uriașe care ne așteaptă în slujba unei umanități mai bune”, explică fostul ministru Alain Madelin, care a fost, în anii 2000, consilier într-un fond de investiții al antreprenorului. „Nu suportă ideea ca inovația să fie îngrădită de vreo reglementare, oricât de mică. De aici și critica lui la adresa democrației în sens aritmetic: ideea că o mână de creatori dintr-o țară ar putea fi sufocată de decizia majorității i se pare absurdă.” Pentru a scăpa de această logică, miliardarul libertarian a finanțat, în anii 2010, proiecte – astăzi suspendate – de creare a unor micro-state plutitoare în apele internaționale.
Ascultându-l pe Peter Thiel, ai impresia că Occidentul se află pe marginea prăpastiei. Doar progresul tehnologic îl mai poate salva – cu condiția să nu fie confiscat de puteri globaliste. „Criptomoneda este libertariană, inteligența artificială este comunistă”, declara el în 2021, făcând referire la potențialul de manipulare pe care îl oferă cea de-a doua tehnologie. Și adăuga puțin mai târziu: „În cele din urmă, mă îngrijorează mai mult oamenii care încearcă să controleze inteligența artificială decât inteligența artificială în sine.” Cum putem rezista acestor tentative de control? Răspunsul lui Thiel este surprinzător: antreprenorii trebuie să fugă de concurență.
„Noi asociem capitalismul cu concurența, dar eu cred, dimpotrivă, că aceste două concepte se află în opoziție”, le-a spus Thiel studenților de la London School of Economics. „Peter Thiel are un mesaj clar pentru lume: concurența este problema capitalismului. A dus chiar un adevărat război împotriva a ceea ce el numește ‘ideologia concurenței’, promovată de economiști și prea mult timp infiltrată în cultura americană. Teoria matematică a echilibrului concurențial este, în opinia sa, ‘o relicvă istorică’ care trebuie abandonată”, analizează eseistul Arnaud Orain în volumul său Lumea confiscată. Eseu despre capitalismul finitului. Un creator nu se poate dezvolta cu adevărat decât construind un monopol.
Ieșirea din globalizare
„Thiel reia argumentul magnaților din domeniul căilor ferate, petrolului și oțelului, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, susțineau că fără monopol nu își pot recupera costurile fixe și nu se pot dezvolta”, respinge ideea Thomas Philippon, profesor la Universitatea din New York și specialist în concurență. „Teoria economică a tranșat demult această chestiune: tocmai pentru că o concurență pură și perfectă nu există au fost inventate brevetele. Monopolurile nu sunt interzise, însă întreprinderile nu au dreptul să folosească mijloace ilegitime pentru a-și elimina concurenții. Toate dezbaterile actuale, adesea foarte aprinse, se poartă în jurul definirii acestor mijloace.” Thiel nu este, așadar, decât o versiune contemporană – deosebit de arogantă – a vechiului arhetip al antreprenorului de succes?
Filosoafa liberală Laetitia Strauch-Bonart îi acordă însă mai mult credit. „Critica lui la adresa concurenței este interesantă: contrar dogmei liberale clasice, el consideră că limitarea fuziunilor dăunează inovației. Le recomandă tinerilor care vor să-și lanseze o afacere să găsească o nișă în care pot fi în poziție de monopol, apoi să se dezvolte pornind de acolo. Este exact ceea ce a făcut cu PayPal. Această teză se poate aplica și în cazul concurenței economice dintre state. Nu este o fatalitate ca națiunile să se afle permanent în competiție între ele.”
Această viziune este, de altfel, în deplină concordanță cu virajul protecționist impus de Donald Trump. Dacă într-adevăr concurența nu mai stimulează inovația, atunci Statele Unite au tot interesul să iasă din cursa globală pentru competitivitate, impusă de mondializare, și să caute să domine singure economia mondială.
Europa este avertizată.
