După operațiunea FBI de percheziționare a proprietății sale din Florida, Donald Trump a susținut că este victima unei campanii de intimidare organizată de actualul chiriaș al Casei Albe. Majoritatea presei i-au primit afirmațiile cu scepticism, ironie sau indignare. Cu toate acestea, ne putem întreba dacă astăzi justiția americană este cu adevărat imparțială, scrie Causeur.
Un eveniment fără precedent a avut loc în Statele Unite. Reședința unui fost președinte, în acest caz Donald Trump, a fost percheziționată de FBI. Aproape patruzeci de ofițeri înarmați au ajuns la domiciliul său din Mar-A-Lago, Florida, în zorii zilei de 8 august și i-au percheziționat de sus în jos (căutarea a durat nouă ore) în biroul său personal, ajungând chiar să spargă seiful. Niciodată de la existența Statelor Unite nu a mai avut loc un asemenea eveniment. Chiar și în cele mai rele momente din istoria națională. Nici în timpul Războiului Civil, nici în timpul Prohibiției, nici sub „Macartismul” anilor ’50… Niciodată!
Pentru a percheziționa în acest mod locuința oricărui cetățean american este necesar un mandat de percheziție, care să detalieze documentele căutate, motivele care sugerează că aceste documente există și mai ales motivele care justifică o abordare la fel de violentă și intruzivă ( teama, de exemplu, că persoana vizată va fugi cu actele sau le va face să dispară)! Acest mandat trebuie să fie avizat, aprobat și semnat de un judecător federal local.
Nimeni nu este deasupra (sau sub) legii, dar dacă persoana vizată este un fost președinte, care este încă activ în politică și un candidat probabil la următoarele alegeri prezidențiale, motivul care justifică un astfel de raid poate să nu aibă o importanță majoră. . Poate implică securitatea națională? Infracțiunea acuzată (și trebuie să fie o „infracțiune”, nu doar o „contravenție”) trebuie să fie proporțională cu metoda utilizată, iar probele strânse împotriva persoanei în cauză trebuie să fie suficient de puternice pentru a trece peste toate celelalte opțiuni. O percheziție de acest fel nu poate avea loc decât atunci când toate celelalte mijloace de recuperare a documentelor au fost deja epuizate și este de la sine înțeles că nu poate fi efectuată fără a fi fost aprobată de cele mai înalte autorități judiciare...
Percheziția FBI a provocat o furtună uriașă în Statele Unite. Mânie și indignare în rândul susținătorilor lui Trump. Satisfacție neprefăcută în rândul dușmanilor săi. Nedumerire la alții.
Pentru că în zilele care au urmat nu s-a comunicat nimic. Guvernul în vigoare tocmai atacase un cetățean, care este un oponent politic major și nu a oferit nicio justificare valabilă.
Mandatul de percheziție a fost sigilat. Avocații lui Donald Trump au afirlmat că acest mandat fusese semnat de un judecător pe nume Bruce Reinhart, care era avocatul angajaților finanțatorului și infractorului sexual Jeffrey Epstein și care l-a susținut financiar pe Barack Obama.
De asemenea, știam că Donald Trump era în discuții cu Arhivele Naționale cu privire la returnarea documentelor „secrete”. Arhivele Naționale recuperaseră unele, dar făcuseră plângere la Ministerul Justiției pentru recuperarea altora. Cazul își lua cursul. Era minoră. Disputele dintre Arhivele Naționale și oficialii guvernamentali abundă. Barack Obama, Hillary Clinton și alții au fost chemați la ordine din motive similare. Nu a justificat niciodată percheziția FBI. Deci trebuie să fi fost altceva... Dar ce?
Confruntat cu critica declanșata în opinia americană ministrul Justiției a dispus ca conținutul mandatului de percheziție să fie făcut public. Știm acum că Trump este cercetat pentru mai multe suspiciuni de încălcări legate de Spionage Act, o lege veche de mai bine de un secol, dar recent făcută praf pentru a-i urmări pe avertizori precum Julian Assange sau Richard Snowden.
În mod clar, Departamentul de Justiție îl suspectează pe Trump că păstrează documente de la președinția sa, unele clasificate „top secrete”, cu intenția de a le falsifica, de a le face să dispară sau, mai rău, de a le vinde dușmanilor Americii... Mai ridicol și mai neplauzibil nu se putea!
Pe de altă parte, a devenit clar că cazul depășește cu mult cadrul unei dispute între fostul președinte și Arhivele Naționale privind încălcările Legii evidenței prezidențiale, lege, fără ștampilă, din 1978. Ceea ce a reieșit clar și din lectura mandatului de percheziție era că era excesiv de larg. Nu numai că i-a permis FBI-ului să recupereze anumite documente specifice, i-a permis să cerceteze totul, într-o zonă extrem de largă – chiar și garderoba Melaniei, soția lui Donald Trump – și să ia tot ce și-au dorit.
Brusc, totul sugerează că această percheziție răspunde la o altă logică. Departamentul de Justiție și guvernul democrat din spatele său nu au renunțat la vechiul vis de a-l pune pe Donald Trump în închisoare și de a-l împiedica să candideze la alegerile prezidențiale din 2024. Aici se află adevărata motivație a percheziției. Căutarea documentelor e doar un pretext. Mai mult decât atât, când o căutare durează nouă ore, este pentru că anchetatorii nu știu ce caută... Cu acest percheziție, FBI-ul a „pescuit”. Agenții lui au fost acolo pentru a lua cât mai multe documente și pentru a vedea după fapt ce ar putea obține din ele.
A fost și o demonstrație de forță. O manevră de bază de intimidare. Percheziția FBI a fost menit să trimită un mesaj clar lui Trump și tuturor americanilor care îl susțin: statul federal nu se va opri de la nimic pentru a aduce pe oricine îndrăznește să-l conteste...
Evident, statul care ar autoriza un astfel de raid nu mai putea pretinde că este democratic. Ar fi un stat totalitar în care libertățile individuale sunt încălcate, în care puterea în vigoare decide legea și cui i se aplică, în care judecătorii sunt în slujba acestei puteri și unde a patra putere, aceea de a informa, răspunde la ordine.
Astfel de state au existat sau mai există. Din URSS până în Coreea de Nord, trecând prin China, Cuba, Iran, Venezuela și destul de multe state africane... Până de curând Statele Unite nu au fost printre ele. Evident, asta s-a schimbat. Astăzi totul indică faptul că Statele Unite au devenit o republică bananieră. Dreptatea este la comanda lui. Se aplică o „două măsuri” în funcție de apartenența politică a acuzatului. Mass-media mainstream îi laudă. Rețelele sociale sunt responsabile pentru reducerea la tăcere a adversarilor. Dacă aceştia din urmă persistă, sunt etichetaţi „terorişti interni”, vânaţi şi închişi. Acestea sunt Statele Unite ale anului 2022.
Această observație este împărtășită de milioane de americani. De la omul din stradă la cele mai înalte autorități, inclusiv guvernatorul Floridei, Ron de Santis, o figură în ascensiune în politica americană. „Perchezitia la Mar-A-Lago este cea mai recentă escaladare în instrumentalizarea agențiilor federale împotriva oponenților politici. În timp ce Hunter Biden este tratat cu mănuși. Banana Republic ”, a scris el într-un tweet.
Trebuie spus că FBI și compania-mamă, Departamentul de Justiție, sunt mai mult decât o farsă. De la apariția lui Donald Trump pe scena politică americană în 2015, aceștia l-au hărțuit în mod constant pe el și pe susținătorii săi, în timp ce America "drept gânditoare" este cruțată atunci când încalcă legea, chiar răsfățată și încurajată.
FBI este o agenție federală ale cărei origini datează din anii 1920. Inițialele sale înseamnă „Biroul Federal de Investigații”. Funcția sa este de a vâna criminali pentru a-i aduce în fața justiției. Specificul său este de a putea depăși limitele Statelor. Creatorul său a fost Jay Edgar Hoover, care a fost și primul său director din 1935 până la moartea sa în 1972.
Din punct de vedere tehnic, FBI este o agenție independentă și neutră din punct de vedere politic. Mai mult, directorul acesteia este numit de președintele Statelor Unite, iar mandatul acestuia durează de zece ani, de două ori și jumătate mai mult decât durata unui mandat prezidențial, asigurându-se că titularul funcției servește sub mai mulți președinți, uneori ai partidelor opuse. Președintele își păstrează privilegiul de a-l putea demite pe acest director dar, în texte, FBI-ul ar trebui să asigure continuitatea justiției, dincolo de diferențele partizane.
Actualul director al FBI este Christopher Wray. Are 56 de ani și a fost numit de Donald Trump în 2017 pentru a-l înlocui pe James Comey, numit de Barack Obama în 2013 și obligat să demisioneze.
Concret, FBI este aripa armată a Departamentului de Justiție. Agenții săi sunt funcționari publici. Ministerul Justiției nu este neutru. În fruntea ei se află un ministru numit „procurorul general”, numit de președinte și care servește după cum consideră de cuviință. Președintele John Kennedy, în 1961, l-a numit în această funcție pe fratele său Robert, singura persoană în care avea deplină încredere... Actualul titular se numește Merrick Garland, este un magistrat în vârstă de 70 de ani, originar din Chicago, ca și Barack Obama, pe care acesta din urmă încercase să-l plaseze la Curtea Supremă în 2016, confruntându-se cu opoziţia Senatului republican care nu confirmase niciodată nominalizarea... Merrick Garland este ancorat în stânga, este un apărător al „woke-ismului”, un susținător al puterii sindicale, obsedat de supremația albă. Este un adversar înverșunat al republicanilor, față de care vrea răzbunare pentru neconfirmarea sa din 2016. Are cel mai profund dispreț pentru Donald Trump pe care îl consideră un parvenit autoritar și periculos...
FBI-ul a avut întotdeauna partea lui întunecată. În timpul Războiului Rece, această agenție a monitorizat în mod regulat și ilegal un număr de cetățeni americani. Personalități politice, dar și vedete de film sau muzică (Groucho Marx – poate din cauza numelui lui? – Elvis Presley, John Lennon, Jane Fonda etc). În anii 1960, agenția s-a concentrat pe așa-numitele figuri „subversive” precum Martin Luther King sau Malcolm X, membri ai Black Panthers sau Weathermen, două organizații radicale care susțin lupta armată. Ku Klux Klan era, de asemenea, în vizorul lui. În anii 1980 s-a dezvăluit că mai mult de opt mii de americani au fost interceptați de FBI la un moment dat.
FBI se bucură de o cultură a impunității. Niciunul dintre agenții săi nu a fost niciodată urmărit penal pentru folosirea unei arme de foc împotriva unor oameni nevinovați. Chiar dacă printre cele peste o sută cincizeci de persoane ucise de FBI de la crearea sa, agenția a recunoscut unele greșeli...
A fost ieri. Cei care cred că această eră s-a încheiat se înșală... Pentru că de cinci ani, FBI pare să se fi eliberat de toate limitele în urmărirea celor pe care îi consideră dușmani ai statului și în protecția „băieților buni”.
Iulie 2016, Hillary Clinton, fost secretar de stat, este acuzată că a folosit un server privat pentru comunicațiile sale profesionale și că a șters peste treizeci de mii de e-mailuri. Asistenții săi au distrus în mod deliberat telefoanele mobile pentru a le face conținutul inaccesibil. Acestea sunt încălcări grave ale regulilor guvernamentale care implică securitatea națională. Chiar dacă Hillary Clinton candidează pentru Casa Albă. Când a apărut raportul despre acțiunile ei, FBI, prin directorul său de atunci, James Comey, nu a putut nega că secretarul de stat a acționat într-o manieră „extrem de neglijentă”, dar a decis să nu angajeze nicio procedură și îl scutește de orice sancțiune. .
În același timp, FBI a interceptat mai mulți colaboratori ai lui Donald Trump, pe atunci și candidat la președinție, pentru suspiciunea de coluziune cu Rusia. Pentru a justifica aceste atingeri, FBI citează un raport – dosarul Steele – despre care știe că este un fals inventat la cererea Partidului Democrat și a lui Hillary Clinton pentru a-l face rău lui Donald Trump. Mai rău, FBI falsifică anumite documente pentru a determina un judecător să autorizeze interceptarea.
În cadrul FBI, mai mulți agenți lucrează împreună pentru a manipula mass-media și opinia publică pentru a-l împiedica pe Trump să câștige alegerile.
După victoria lui Donald Trump din noiembrie 2016, FBI-ul își continuă ancheta cu privire la o posibilă coluziune cu Rusia, știind că acestea sunt fantezii pure. Doi agenți folosesc pretextul anchetei pentru a-l interoga pe generalul Michael Flynn, consilier desemnat pentru securitate națională al președintelui Trump, și îl înșală. Ei obțin de la el o mărturie mincinoasă care îl obligă să-și părăsească funcția. În retrospectivă, se va părea că președintele Obama și vicepreședintele său de atunci, Joe Biden, au aprobat amândoi continuarea anchetei, deși li s-a spus că este nefondată.
Sub presiunea presei și a Congresului, ministrul de atunci al Justiției a numit un procuror special, Robert Mueller, el însuși fost director al FBI, să investigheze această presupusă coluziune cu Rusia. Cazul va otrăvi primii doi ani de președinție ai lui Donald Trump și va duce la o exonerare totală a președintelui și a anturajului său.
Cu toate acestea, în cursul anchetei, FBI va efectua mai multe percheztii - identice cu cea a lui Mar-A-Lago - împotriva rudelor lui Donald Trump, inclusiv a celor doi avocați ai săi, Michael Cohen și Rudy Giuliani, Paul Manafort, care a fost pentru scurt timp directorul său de campanie, precum și Roger Stone, un vechi activist al Partidului Republican și prieten al lui Donald Trump. Cu această ocazie, FBI va anunța CNN în prealabil, iar perchezitia va fi transmisă în direct la televiziune pentru ca toată America să fie martoră la puterea agenției: „FBI! Open the door… "
În același timp, fiul lui Joe Biden, Hunter Biden, este implicat pentru relațiile sale de afaceri, de data aceasta foarte reale, cu demnitari ucraineni, ruși și chiar chinezi. Hunter Biden a profitat de prestigiul și poziția tatălui său, vicepreședinte din 2009 până în 2017, pentru a fi răsplătit frumos de firme străine. El a acumulat milioane de dolari și, făcând acest lucru, ar fi putut compromite securitatea națională. Dar FBI închide ochii, la fel și Departamentul de Justiție.
Când în octombrie 2020, cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, a fost descoperit un computer care aparținea lui Hunter Biden și care conținea mii de informații extrem de sensibile, Ministerul Justiției a refuzat totuși să deschidă o anchetă. El susține că computerul este un fals. Informația este preluată în masă de toate mass-media mainstream, de la New York Times la CNN, care denunță „dezinformarea rusă”. Foștii ofițeri de informații garantează că este dezinformare. Cazul este acoperit. Când New York Post, un cotidian conservator, dovedește că computerul este real și conține informații care îl implică grav pe fiul fostului vicepreședinte, ziarul este cenzurat, conturile sale de pe rețelele de socializare suspendate.
Evident, miza era prea mare. Afacerea i-ar fi stricat șansele de victorie ale lui Joe Biden. Aparatul de stat a prins astfel contur. La naiba cu democrația, dreptatea și echitatea.
Fiul lui Biden a comis multe alte infracțiuni: a folosit droguri, sex plătit și a obținut ilegal o armă de foc, pe care a uitat-o în mod neașteptat în coșul de gunoi al unui fast-food. Cu toate acestea, el nu a fost niciodată urmărit penal. Până în prezent, casa lui Hunter Biden nu a fost niciodată percheziționată.
De asemenea, s-a aflat că Joe Biden, acum președintele Statelor Unite, a mințit în mod repetat, inclusiv milioane de americani în timpul dezbaterilor prezidențiale din campania electorală din 2020, despre cunoștințele sale despre acțiunile fiului său. Dar nu a fost niciodată îngrijorat. Pentru el, nicio anchetă, nici un proces de acuzare pentru mărturie mincinoasă. El aparține taberei bune.
Astăzi, reputația FBI-ului este la un nivel scăzut în opinia americană. Mai puțin de unul din patru republicani, unul din trei independenți și puțin peste unul din doi democrați au încredere în el. Perchezitia la Mar-A-Lago nu a ajutat lucrurile.
Întrebarea este cât timp vor suporta americanii aceste abuzuri.
Pentru jumătate dintre ei, nu poate exista nicio îndoială că guvernul democrat a intrat în război împotriva tuturor cetățenilor care îl susțin pe Donald Trump și că acest guvern, susținut de mass-media, justiție și elitele bogate de la Hollywood și industria high-tech, va sacrifica libertățile și democrația pentru a rămâne la putere. Mai mult, pentru ei, acest aparat de stat a furat într-adevăr alegerile prezidențiale din 2020...
După cum a spus Donald Trump într-unul dintre mesajele sale de campanie, „nu pe mine mă urmăresc, ci te urmăresc pe tine”. Dar din moment ce eu îi deranjez, pe mine vor să mă distrugă mai întâi. »
