Un nou studiu arată că Oslo, capitala Norvegiei, ocupă un loc fruntaş în ceea ce priveşte hărțuirea românilor fără adăpost, comparativ cu alte capitale scandinave cum ar fi Copenhaga și Stockholm, scrie theforeigner.no.
Studiul realizat de fundaţia FAFO arată că mai mult de 50% din homeleşii români din Oslo susţin că au fost ţinta mai multor incidente de hărţuire, fiind scuipaţi sau aruncându-se cu bere sau alte lichide în ei.
De asemenea, ei s-au plâns de hărţuire verbală şi fizică, fiind împinşi şi loviţi, dar şi că li s-au furat banii pe care îi cerşeau sau revistele pe care încercau să le vândă. Comparativ, doar o treime din homeleşii din Copenhaga şi Stockholm au avut parte de asemenea experienţe.
Un număr ridicat de homeleşi români aflaţi în capitalele scandinave susţin că li s-a refuzat accesul în magazine pentru a-şi cumpăra alimente sau o cană de cafea. În timp ce gradul de hărţuire poate fi explicat parţial prin durata şederii, chiar şi aşa, există o prevalenţă mai mare a hărțuirii la Oslo decât în Stockholm.
În opinia cercetătoriilor FAFO, o explicaţie ar putea fi discursul public mai dur din Norvegia în ceea ce privește migranții, comparativ cu Suedia. "De la aderarea România la UE, și, în special ca urmare a crizei economice din Europa, țările scandinave s-au confruntat cu un aflux de migranți din segmente marginalizate ale societății românești, în special romi, care trăiesc din cerșit, colectarea sticlelor și alte tipuri de muncă informală în stradă și care dorm afară, în parcuri, pe trotuare, în mașini parcate sau îşi fac tabere pădure", spun cercetătorii.
Populația romă din Oslo a raportat mai mult acte de hărţuire decât non-romii. "În Suedia, migranții care locuiesc pe străzi, cerșind și făcând alte tipuri de <muncă de stradă>, cum ar fi colectarea de sticle sau vânzarea de mici, sunt în mod constant descrişi ca migranți din UE". În cadrul dezbaterii publice, etnia este rar menționată, dar termenul "migranți din UE" este de obicei asociat cu lipsa de adăpost și cerșetorie și nu cu numărul mult mai mare de imigranți care lucrează regulat, provenind din alte țări ale UE, cum ar fi Polonia, Lituania, Germania și Spania ", mai spun cercetătorii.
Ei mai arată că "în Norvegia, situația este diferită. Aici, persoanele fără adăpost și cerșetoria în rândul migranților sunt menționate aproape exclusiv în termeni etnici, iar populația se referă la ei folosind în mod constant termenul Romfolk (<romi>), ignorând faptul că există şi un număr mare de non-romi fără adăpost care trăiesc şi muncesc pe străzile din Oslo. În timp ce dezbaterea din Suedia se referă la categoriile administrative, norvegienii recurg la categoriile etnice, iar în Danemarca referirile la migranții săraci și fără adăpost sunt făcute, de obicei, în termeni de naționalitate cum ar fi <români>".
