În doar două luni, noul președinte american a zdruncinat alianțele și chiar principiile politicii internaționale, destabilizându-și aliații europeni, șocați după abandonarea Ucrainei și de apropierea anunțată de Moscova, scrie Le Figaro
În două luni, el a răsturnat lumea. Ca un tsunami care s-a abătut asupra întregii planete, Donald Trump, cel mai puternic lider din lume, aflat la conducerea primei puteri mondiale, a dat peste cap ordinea globală, lovind puternic în toate direcțiile. A fracturat relația transatlantică, a pus sub semnul întrebării angajamentul SUA în cadrul NATO, a declanșat un război comercial pe scară largă, a pus capăt ajutorului și asistenței umanitare americane, a anunțat sfârșitul sprijinului pentru Ucraina și a retras Statele Unite din mai multe instituții ale ONU. Lumea, după această tornadă, probabil nu va mai fi niciodată la fel.
Această lume era deja în schimbare, chiar dacă o parte a taberei occidentale avea dificultăți în a accepta și analiza semnalele transformării. Odată cu războiul din Ucraina, axa autocratică și anti-democratică formată de Rusia, China, Iran și Coreea de Nord s-a consolidat și s-a întărit. Presiunea țărilor din „Sudul global”, care revendică un rol mai important în comunitatea internațională și o schimbare a sistemului global, a crescut, în timp ce ponderea Europei în economia mondială a continuat să scadă. Derutate, divizate sau paralizate, instituțiile internaționale, în special ONU, nu mai reușeau să își îndeplinească promisiunea de a stabiliza lumea și de a menține pacea.
Ajuns la Casa Albă cu un program revoluționar, pe care și-a propus să-l implementeze în doi ani, înainte de alegerile de la jumătatea mandatului, Donald Trump a accelerat dezintegrarea ordinii internaționale stabilite după Al Doilea Război Mondial și sfârșitul Războiului Rece. Pentru a răsturna vechea ordine, noua administrație a lansat un atac agresiv asupra tuturor marilor dosare. Ea impune o viziune brutală asupra lumii, bazată, ca în secolul al XIX-lea, pe forță, tranzacții și putere, având ca principal obiectiv servirea interesului național, al principiului „America First”.
Sfârșitul ordinii mondiale de după război
În distrugerea trumpiană, nu totul este negativ. Pe plan intern, noua administrație a pornit un război împotriva wokismului, ale cărui excese fragilizau democrația, coeziunea și stabilitatea Statelor Unite. Dosare înghețate, precum cel al Orientului Mijlociu, au fost redeschise. „Politica lui Trump în Orientul Mijlociu are efecte pozitive. Cum să nu ne bucurăm de eliberarea ostaticilor și de încetarea focului? Uneori, americanii trebuie să împingă lucrurile înainte. Dacă le împing în direcția corectă, va fi o veste excelentă atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni”, declara palestinianul Samer Sinijlawi, membru al Fatah și opozant al lui Mahmoud Abbas, cu o zi înainte de reluarea loviturilor israeliene asupra Gazei.
Însă atacurile sale asupra democrației, atât în interiorul țării, cât și dincolo de granițele sale, marchează sfârșitul unei ere – cea a unei ordini internaționale conduse de Statele Unite, bazată pe norme și principii liberale. Această ordine, a afirmat Marco Rubio, secretarul de stat, este „depășită”. Donald Trump aplică această logică a învechirii atunci când contestă interdicția extinderilor teritoriale împotriva țărilor independente, amenințând să preia controlul asupra Canadei, canalului Panama sau Groenlandei.
Donald Trump își atacă în primul rând aliații, impunându-le mai multe taxe comerciale decât Chinei, abandonând – așa cum avertizase – rolul de garant al securității pentru democrațiile europene și lăsând să planeze îndoiala asupra angajamentelor Americii față de partenerii săi. În schimb, susține adversarii democrațiilor, în special pe cel mai important dintre aceștia, Vladimir Putin, ale cărui principale cereri le-a acceptat chiar înainte de începerea negocierilor. În doar două luni de mandat Trump, politica externă a SUA a început să semene tot mai mult cu cea a regimurilor autocrate, îndepărtându-se tot mai mult de lumea democratică, pe care Statele Unite o conduceau până acum în mod incontestabil.
Europa, uluită
Anumiți actori își găsesc avantajele în această situație. În primul rând, președintele rus, care încearcă să obțină la un preț redus o victorie asupra Ucrainei, pe care nu a reușit să o obțină prin forță militară. Ruptura cu tabăra democrațiilor liberale va accelera reajustarea ordinii internaționale și, probabil, va reflecta mai bine influența puterilor emergente. Pentru numeroase țări din Sud, precum India și Brazilia, moartea vechiului sistem este o veste bună, deoarece le promite o incluziune mai mare în viitor. În China, se așteaptă încă să se vadă unde va cădea piesa promisă de pivotul asiatic al lui Donald Trump. Se pregătește președintele american pentru un viitor război împotriva Beijingului sau va lăsa imperiul chinez să-și extindă influența în regiune?
În tabăra democrațiilor, Benyamin Netanyahu a găsit în Donald Trump un președinte care îi anticipează dorințele, propunând, de exemplu, expulzarea palestinienilor din Gaza pentru a transforma fâșia într-o „Riviera”.
Probabil că pentru Europa șocul este cel mai dur. A pierdut, cel puțin temporar, principalul său aliat. Își vede dispărând marile principii ale politicii internaționale – respectul pentru drept, norme, integritatea frontierelor și suveranitatea statelor. Asistă la dispariția diplomației și a „soft power-ului”, în favoarea utilizării necontrolate a forței politice și militare. Va reuși Europa să reprezinte singură Occidentul divizat, să capitalizeze noi alianțe în afara UE (precum cu Regatul Unit sau Canada), să-și păstreze unitatea și să se reînarmeze suficient pentru a compensa retragerea americană?
Pentru moment, Ucraina pare a fi principala victimă a acestui cutremur geopolitic. Perspectiva opririi ajutorului american și sprijinul lui Trump pentru Vladimir Putin ar putea forța Kievul să accepte un acord care ar însemna cel puțin o amputare teritorială. Europa, care și-a reafirmat sprijinul și solidaritatea față de Ucraina, nu este însă nici pregătită să înlocuiască rapid sprijinul SUA, nici să riște un război împotriva unei Rusii nucleare.
Iranul ar putea figura pe lista pierzătorilor, deși este încă prea devreme pentru a spune acest lucru cu certitudine. Răspunsul militar israelian din 7 octombrie a slăbit grupurile sale armate din regiune, Hamas și Hezbollah. Ce se va întâmpla cu programul său nuclear, acum ajuns la maturitate? Va fi vizat de aviația americană sau protejat printr-un nou acord?
În plus, aliații Statelor Unite din Asia – Coreea de Sud, Japonia, Taiwan – se tem, la rândul lor, că vor suporta consecințele noii politici externe americane. Retragerea sprijinului american pentru Ucraina va fi interpretată de Beijing ca un cec în alb pentru a forța „reunificarea” cu Taiwanul?
În această perioadă de haos, care marchează tranziția de la vechea ordine mondială la una nouă, încă incertă, multe state se simt dezorientate. Deocamdată… Pentru că rezultatele politicii externe a lui Trump vor trebui judecate în timp. În Gaza, armistițiul său tocmai a fost spulberat. În Ucraina, pacea sa de compromis se lovește de rezistența lui Vladimir Putin, a lui Volodimir Zelenski și a europenilor.
Pentru Europa, această criză reprezintă o oportunitate istorică de trezire strategică – chiar dacă vine cu un cost dureros.
