Site-ul web, nerecunoscut de Kiev, care enumeră date cu caracter personal despre persoane suspectate a fi pro-ruse, pare să fie folosit de poliție și de serviciile de informații pentru a viza „dușmanii Ucrainei”. ONG-urile și mass-media franceză sunt îngrijorate de acest lucru, deoarece pe site sunt menționați mai mulți jurnaliști francezi, scrie Libération.
Site-ul ucrainean Myrotvoreț, termen care ar putea fi tradus ca „făuritor de pace" e o platformă care își pretinde ca obiectiv listarea dușmanilor națiunii ucrainene. Site-ul oferă astfel acces gratuit la fișiere pentru zeci de mii de personalități ucrainene dar mai ales străine. Găsim descrieri mai mult sau mai puțin complete aranjate în diferite categorii printre care „trădătorul patriei”, „mercenarii ruși”, „criminalii de război ruși” sau „complicii” acestora.
Majoritatea informațiilor conținute în aceste fișe (nume, vârstă, profesie) sunt compilații de date disponibile în surse deschise sau informații oferite Myrotvoreț printr-un formular disponibil pe site. În unele cazuri, acestea sunt și rezultatul unor hack-uri. Pentru că, în spatele Myrotvoreț, se află, printre alții, hackeri. Printre faptele lor de arme, ei reușiseră, de exemplu, în 2016 să recupereze baza de date a Ministerului de Interne al „Republicii Populare Donețk”.
În acest proces, site-ul a publicat informațiile personale ale miilor de jurnaliști care se aflau acolo. Inclusiv adresa de domiciliu sau numărul pașaportului în unele cazuri. Acuzația de aici era mult mai vagă și, mai presus de toate, nu avea nicio legătură cu vreo crimă de război. Singura vină a acestor jurnaliști, potrivit lui Myrotvoreț? Călătoria în Donbassul ocupat pentru a acoperi conflictele care au loc acolo din 2014. O publicație care a determinat mai multe ONG-uri să condamne ferm site-ul, considerând că punea în pericol viața mai multor dintre ei. Mai mulți jurnaliști în cauză au raportat și amenințări cu moartea.
Menționați „lichidat” cu roșu pe site
Conținutul site-ului și tonul acestuia îi determină pe unii să-l califice de-a dreptul drept „listă de ucidere”, chiar și drept „listă oficială guvernamentală a SBU [serviciul secret al statului ucrainean] a persoanelor care urmează să fie ucise”, precum Adrien Bocquet, acest francez care a înmulțit contradicțiile despre Ucraina pe platourile de televiziune.
Numele poate părea abuziv, deoarece site-ul nu solicită uciderea persoanelor aflate în dosar. Dar nu condamnă atacurile mortale care îi vizează. Astfel, site-ul barează fotografiile cu o linie roșie mare care indică „lichidat”, pentru toate persoanele de pe listă care au fost ucise, părând astfel să aprobe. Este cazul, de exemplu, jurnalistului italian Andrea Rocchelli, ucis de focuri de armă de la armata ucraineană în timp ce acoperea războiul din Donbass în 2014, și adăugat postum la Myrotvoreț.
În ceea ce privește dacă site-ul are legătură directă sau indirectă cu autoritățile ucrainene, întrebarea nu este simplă. În spatele site-ului, îl găsim pe activistul politic George Tuka, care a anunțat lansarea motorului de căutare la sfârșitul anului 2014 pe Facebook, cu voluntari de la asociația sa Narodnyi Tyl, care își propune să ajute trupele ucrainene. Acest politician a participat activ în special la revoluția pro-europeană de la Maidan în 2014. De atunci a fost numit de autoritățile ucrainene guvernator al oblastului Luhansk, cel mai de est a țării, în 2015, apoi ministru adjunct al Teritoriilor Ocupate, la nivel national, in anul urmator.
Site-ul s-ar fi născut din întâlnirea sa cu un fost membru al SBU, cunoscut sub pseudonimul lui Roman Zaitsev, potrivit ziarului britanic The Times, care a făcut schimb cu Tuka. Acesta din urmă respinge însă ideea că site-ul este o emanație a SBU sau că statul ucrainean l-ar finanța. El spune că este o inițiativă de voluntariat.
„Bande ruso-teroriste”
Cert este însă că site-ul are sprijin la nivel înalt în aparatul de stat ucrainean. Anton Herașcenko, consilier al ministrului de interne ucrainean și fost ministru adjunct, a lăudat public site-ul pentru activitatea sa în mai 2016. Încă din 2014, când era deputat, el și-a îndemnat abonații de pe Facebook să facă cunoscut site-ul și să participe la el, menționând că el însuși a primit numeroase sesizări despre „teroriști și separatiști”. În publicațiile din 2015 și 2016, politicianul explică chiar că site-ul a devenit treptat „un adevărat instrument pentru toate serviciile de informații și poliție din Ucraina”. Potrivit lui Tuka, scopul site-ului în 2014 a fost de a „curăța” Ucraina de orice activitate pro-rusă. Dar misiunea sa a evoluat treptat: acum susține că îi listează pe oameni „din motive politice” și, prin urmare, pe toți „cei care protejează narațiunea rusă”.
Rezultat: Myrotvoreț adaugă în mod regulat pe site toate personalitățile internaționale care ocupă poziții considerate prea apropiate de linia Kremlinului. Este cazul, de exemplu, al fostului lider al Pink Floyd, Roger Waters, care s-a opus încă de la începutul războiului livrărilor de arme occidentale către Ucraina (și care de atunci a numit acuzațiile de crime de război rusesc în Ucraina de „minciuni”, în ciuda dovezilor tot mai mari). Pe partea franceză, există personalități politice al căror discurs este considerat și prea pro-rus, precum Eric Zemmour, Jean-Luc Mélenchon sau Ségolène Royal.
Pe platformă apar și mai mulți jurnaliști francezi care sunt acuzați că au „încălcat în mod deliberat granița Ucrainei cu scopul de a pătrunde pe teritoriul ucrainean ocupat de bandele ruso-teroriste în Donbass”. Este cazul, de exemplu, a doi mari reporteri de la TF1. Sau un jurnalist de la France Télévisions prezentat ca vinovat de „propaganda pentru fascismul rus”, și pentru care există un număr de pașaport.
Crime la Kiev
Un subiect sensibil pentru presa franceză. Din partea TF1, preferă „să nu comenteze”. La rândul său, grupul de televiziune publică anunță pentru Libération că France Télévisions va „reclama oficial acest lucru la ambasada Ucrainei la Paris și va face un raport la Quai d'Orsay”. Și își rezervă „dreptul de a întreprinde acțiuni legale” pentru a-și proteja echipele. Majoritatea editorilor chestionati nu deroga de la un principiu simplu: „Jurnalistii care merg in teritoriile ocupate de ruși nu merg in Ucraina, și invers”, explica un redactor-sef al unei alte mass-media importante.
Ochiul Moscovei
Toată lumea ia subiectul în serios. Trebuie spus că, în unele cazuri, ucraineni de seamă au fost uciși la scurt timp după ce informațiile personale despre Myrotvoreț au fost publicate. Astfel, jurnalistul pro-rus Oles Bouzina sau politicianul Oleg Kalașnikov au fost uciși la Kiev în aprilie 2015, imediat după ce site-ul și-a publicat adresele personale. Întrebat de Times despre o posibilă responsabilitate, sau chiar complicitate a lui Myrotvoreț la aceste asasinate, Tuka asigură că nu au „nicio legătură” cu site-ul său. Și activistul a adăugat: „Dar amândoi erau dușmani ai Ucrainei. Nu o să-mi fie dor de niciunul dintre ei.”
În 2016, mai multe organizații internaționale au denunțat amenințarea la adresa siguranței jurnaliștilor reprezentați pe siteul Myrotvoreț, printre care ONG-ul Reporteri fără Frontiere sau reprezentantul pentru libertatea presei la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. La fel pentru ambasadorii G7, care, într-o declarație comună din 2 iunie 2016, s-au declarat „profund îngrijorați” de practicile site-ului și au cerut autorităților ucrainene „să se asigure că garantează libertatea presei".
Contactat de Libération, Ministerul de externe francez a indicat că „nu are niciun comentariu de făcut pe acest subiect”. Idem pentru ambasada Ucrainei la Paris „pentru că Myrotvoreț nu are nimic de-a face cu autoritățile ucrainene și cu atât mai puțin cu ambasada”.
Se precizează pur și simplu că există „proceduri legale în curs în Ucraina, în special din cauza prezenței dosarelor care privesc minori” și că „în niciun caz autoritățile ucrainene nu se bazează pe acest site pentru orice ar fi”.
