Datele din diverse țări și pe diferite grupe de vârstă arată o luptă tot mai mare pentru concentrare și o scădere a raționamentului verbal și numeric, scrie Financial Times
Ce este inteligența? Poate părea o întrebare simplă, cu un răspuns clar — Dicționarul Oxford o definește ca fiind „capacitatea de a înțelege” — dar această definiție ridică o întrebare tot mai relevantă în lumea modernă. Ce se întâmplă dacă gradul în care putem aplica practic această capacitate scade? Dovezile arată că ceva foarte similar s-a întâmplat cu intelectul uman în ultima decadă.
Nimeni nu ar susține că biologia fundamentală a creierului uman s-a schimbat într-o perioadă atât de scurtă. Totuși, pe baza unui spectru larg de teste, capacitatea medie a oamenilor de a raționa și de a rezolva probleme noi pare să fi atins un vârf la începutul anilor 2010 și a început să scadă de atunci.
Când au fost publicate cele mai recente rezultate ale testelor PISA, testul internațional de performanță al OECD pentru elevii de 15 ani în domeniul lecturii, matematicii și științei, atenția s-a concentrat pe rolul pandemiei de Covid în perturbarea educației. Însă acest lucru a mascat o deteriorare pe termen lung și mai largă.
Într-un sens pe termen lung, scorurile pentru toate cele trei materii (citire, matematică și știință) au atins apogeul în jurul anului 2012. În multe cazuri, acestea au scăzut mai mult între 2012 și 2018 decât în perioada afectată de pandemie. De asemenea, în sens larg, această scădere a capacității de raționament și rezolvare a problemelor nu este limitată doar la adolescenți. Adulții prezintă un model similar, cu scăderi vizibile în toate grupele de vârstă în actualizarea de anul trecut a evaluării de bază a OECD privind tendințele în abilitățile adulților.
Având în vedere importanța subiectului, există destul de puține cercetări consistente pe termen lung despre atenția umană sau capacitatea mentală. Totuși, există o excepție rară: în fiecare an, încă din anii 1980, studiul Monitoring the Future a întrebat adolescenții de 18 ani dacă întâmpină dificultăți în a gândi, concentra sau învăța lucruri noi. Partea din elevii de liceu care raportează dificultăți a rămas constantă în anii 1990 și 2000, dar a început să crească rapid în mijlocul anilor 2010.
Acest punct de inflexiune este semnificativ nu doar pentru că se aseamănă cu performanțele în testele de inteligență și raționament, ci și pentru că coincide cu o altă schimbare majoră: relația noastră cu informațiile, disponibile constant online. Partea din ceea ce observăm aici este probabil rezultatul tranziției continue de la text la media vizuală — trecerea către o societate „post-literată”, petrecută obsesiv în fața ecranelor.
Declinul lecturii este într-adevăr real — în 2022, ponderea americanilor care au citit o carte în ultimul an a scăzut sub jumătate. Totuși, este cu adevărat remarcabil că vedem acest declin al performanței în aplicarea numerelor și a altor forme de rezolvare a problemelor în majoritatea țărilor.
Un statistic remarcabil arată că ponderea adulților care nu pot „folosi raționamentul matematic atunci când revizuiesc și evaluează validitatea unor afirmații” a ajuns la 25% în medie în țările cu venituri mari și 35% în SUA.
Astfel, nu pare să fie vorba doar de declinul lecturii în sine, ci de o erodare mai largă a capacității umane de concentrare și aplicare mentală.
Cea mai mare parte a discuțiilor despre impactul social al media digitale se concentrează pe ascensiunea smartphone-urilor și rețelelor sociale. Însă schimbarea în capacitatea umană de a gândi concentrat coincide cu ceva mai fundamental: o schimbare în relația noastră cu informațiile.
Am trecut de la pagini web finite la fluxuri infinite, actualizate constant, și la o avalanșă continuă de notificări. Nu mai petrecem la fel de mult timp navigând activ pe internet sau interacționând cu oamenii pe care îi cunoaștem, ci suntem în schimb bombardați de un flux constant de conținut. Acesta reprezintă o trecere de la un comportament auto-dirijat la un consum pasiv și schimbarea constantă a contextului.
Cercetările arată că utilizarea activă și intenționată a tehnologiilor digitale este adesea inofensivă sau chiar benefică. În schimb, comportamentele care s-au impus în ultimii ani au demonstrat efecte negative asupra tot ceea ce ține de procesarea informațiilor verbale, atenție, memorie de lucru și autoreglare.
Veștile bune sunt că capacitatea intelectuală fundamentală umană nu este, cu siguranță, diminuată. Însă rezultatele sunt funcție atât de potențialul nostru, cât și de execuție. Pentru prea mulți dintre noi, mediul digital împiedică ultima.
