O boală misterioasă a contaminat peste 60 din copiii imigranților în Suedia, după ce micuții au aflat că vor fi deportați alături de familiile lor în țările natale, relatează independent.co.uk.
Boala s-a manifestat prin imobilitate, lipsă de tonus şi de reacţie la stimuli fizici sau durere şi muţenie. Copiii afectaţi puteau bea sau mânca, ajungându-se în situația în au fost hrăniți artificial și transportaţi în scaune cu rotile.
Testele efectuate au arătat că micuţii nu au probleme neuronale, şi din acest motiv, medicii cred că boala era declanșată la nivel psihic, fiind un fel de abandon, după ce familiile lor sunt aruncate în incertitudine, prin respingerea azilului.
Medicii spun că în acest caz este vorba de o reacția le frica de a fi trimiși în țările din care provin, unde ar putea să nu fie în siguranță, și de a se adapta la o nouă societate, după ce s-au obișnuit cu cea suedeză.
Mulți dintre copiii afectați de acest sindrom, nu fac parte din noul val de refugiați din Orientul Mijlociu, ci provin din foste state sovietice, din grupuri minoritare, precum cel de etnie romă.
Georgi, un adolescent din Osetia de Nord a povestit pentru New Yorker că în lunile în care a fost în această stare s-a simțit ca și cum se afla într-o cutie de sticlă, pe fundul unui ocean, iar dacă s-ar fi mișcat sau ar fi vorbit sticla s-ar fi spart și "apa ar fi venit peste mine și m-ar fi ucis".
Starea copiilor pare să se îmbunătățească în câteva luni de la momentul în care familia de refugiați ar primi permisul de ședere în Suedia, dar această formă de "tratament" a fost pusă sub semnul îndoielii, iar criticii spun că sindromul nu este abordat corespunzător din punct de vedere medical.
Sindromul nu garantează că familiile copiilor afectați că le va fi permis să rămână în Suedia, mai ales că țara, considerată mult timp un paradis pentru refugiați, și-a înăsprit regulile privind migrația.
Ce este de remarcat este că acest fenomen a mai fost observat în fostele lagăre naziste de concentrare.
