Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, Mario Loyola - cercetător la Fundația Heritage și fost membru al primei administrații Trump - respinge acuzațiile conform cărora revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar însemna începutul unei derive autoritare. Potrivit lui Loyola, măsurile radicale propuse de actuala administrație nu urmăresc capturarea instituțiilor, ci restaurarea neutralității acestora, după ce au fost deturnate de ideologia progresistă. El subliniază că adevărata amenințare la adresa democrației americane nu vine dinspre Trump, ci din consolidarea excesivă a puterii executive începută cu New Deal-ul lui Franklin D. Roosevelt.
Tacticile agresive ale lui Trump față de „statul paralel” sau față de universități „nu urmăresc preluarea controlului asupra instituțiilor”, ci restabilirea neutralității acestora, consideră cercetătorul de la Fundația Heritage.
- LE FIGARO – Ați fost membru al primei administrații Trump. Cum ați descrie momentul politic pe care îl traversează America?
MARIO LOYOLA – În cartea sa The Last Best Hope, scriitorul George Packer descrie, de la stânga la dreapta, patru Americi. Mai întâi „America tânără”, întruchipată de socialista wokistă Alexandria Ocasio-Cortez, apoi o a doua Americă, așa-zis „inteligentă” și pragmatică, față de care autorul manifestă simpatie – este vorba despre democrații de tip clintonian. A treia Americă, liberal-conservatoare, îi cuprinde pe susținătorii pieței libere și ai unui guvern minimal. A patra este „America reală” a naționaliștilor economici, foarte patriotică și antiglobalistă. Am întâlnit o versiune a acestei Americi în Franța, acum douăzeci de ani, în cadrul Frontului Național – un partid în același timp naționalist, pro-sindicate și anti-piață liberă.
Astăzi este clar că „America tânără” și „America reală” se radicalizează și resping abordările tradiționale ale celorlalte două grupuri. Packer afirmă că „ultima șansă de speranță” constă în întoarcerea la principiul-cheie al egalității în fața legii, un principiu atacat deopotrivă de stânga și de dreapta. Autorii Constituției americane au acceptat ideea egalității, fără a pretinde că toți oamenii pornesc de la același punct. Pretenția că toți trebuie să pornească de la același punct este o critică marxistă adusă societății noastre. Stânga a preluat această idee și a cerut racializarea dezbaterii pentru a restabili echitatea, transformând antirasismul în rasism. Packer arată că extrema dreaptă americană procedează acum la fel, încercând să restabilească echilibrul în favoarea albilor. Ceea ce observ, totuși, este că „America inteligentă” și „America liberă” încă mai cred în instituțiile americane – spre deosebire de extrema stângă, care le consideră corupte din cauza trecutului rasist, și de extrema dreaptă, care crede că ele au fost acaparate de stânga.
Un prieten care aparține „Americii reale” consideră că ne aflăm, asemenea Romei antice, într-o „etapă târzie” și decadentă a istoriei republicii, motiv pentru care trebuie să punem supraviețuirea mai presus de „sfințenia instituțiilor”. Totuși, vedem și încercări de reconciliere. Fundația Heritage a fost foarte angajată în zona național-conservatoare, dar cred că misiunea sa actuală este aceea de a reconcilia acest curent cu conservatorii adepți ai pieței libere, integrând anumite idei ale acestora.
- Va reuși tabăra liberal-conservatoare să împiedice tabăra naționalistă să derive către abordarea antiinstituțională periculoasă promovată de Trump? Doge a făcut deja destule pagube...
A doua administrație Trump a fost foarte agresivă față de „statul paralel” sau față de universități, considerând că aceste instituții-cheie au fost „capturate” de stânga și puse în slujba unei ideologii neomarxiste profund antiamericane, prin obsesia pentru politica diversității, echității și incluziunii. Administrația Trump încearcă să distrugă controlul stângii asupra acestor instituții pentru a le readuce la funcția lor inițială. Doar prin această restaurare se poate spera la reintegrarea naționaliștilor în interiorul sistemului și la convingerea lor de a avea din nou încredere în instituțiile democrației americane.
Scopul nu este de a prelua controlul asupra universităților, ci de a reveni la modul de funcționare din anii ’80, când diferențele ideologice nu duceau la persecuții. Înțeleg că tacticile agresive ale trumpiștilor pot părea îngrijorătoare pentru cei care nu cunosc mașinăria administrației Trump așa cum o cunosc eu. Colegii mei de la The Atlantic văd în aceste tactici metode specifice regimurilor autoritare. Eu răspund că trăim un „moment populist”, care redă vocea poporului, și că este o etapă prin care trebuie să trecem.
- Este necesară această etapă populistă pentru a reveni la un proces mai normal?
Sper că vom ieși din această experiență mai bine pregătiți și că acest proces de învățare va contribui la reconcilierea conservatorilor naționali cu cei liberal-conservatori. Noua conducere a Partidului Republican are propria interpretare a crizei actuale. Se uită la „centura ruginii” din Midwest, la prăbușirea claselor populare, și trage concluzia că de vină este globalizarea. Eu cred, însă, că trebuie să completăm această imagine și să amintim că, dacă sistemul de reglementare ar fi fost mai competitiv, globalizarea nu ar fi produs acest rezultat. Liberal-conservatorii au o viziune clară în această privință, în timp ce conservatorii naționali sunt încă în proces de formare a unei opinii.
- Totuși, nu a depășit Trump o linie periculoasă, îndreptându-se spre o concentrare excesivă a puterii printr-un demers brutal de desființare a marilor agenții federale, precum USAID?
Oricine lucrează în executiv este în slujba președintelui. A fost și cazul meu, atunci când am făcut parte din prima administrație Trump. Dar puteam oricând să-mi dau demisia. Eram pregătit să o fac dacă președintele ar fi făcut ceva ce nu aș fi putut accepta. Nu cred că a trecut vreodată acea linie. Cred că restaurarea separației puterilor este esențială pentru supraviețuirea democrației în America. Însă nimic din ce a făcut Trump nu a adus atâtea prejudicii Constituției SUA precum a făcut administrația lui Franklin Roosevelt și programul New Deal. Ei au mers cu adevărat prea departe, inclusiv când au amenințat Curtea Supremă cu extinderea numărului de judecători în 1937. După victoria zdrobitoare a lui Roosevelt din 1936, Curtea nu mai avea capitalul politic necesar pentru a spune că guvernul federal nu avea puterea constituțională de a lansa programele uriașe ale New Deal-ului. Toată lumea știa că nu avea acest drept, dar toți au tăcut.
Aceasta a fost o lovitură devastatoare pentru Constituție, nu doar prin slăbirea separației dintre guvernul federal și statele federate, ci și a separației dintre ramurile puterii. Rezultatul? Avem acum o Curte care legiferează, un Congres care se ocupă doar de operațiunile minore ale executivului și un executiv care exercită puteri tot mai autoritare și tentaculare — ceea ce este, de altfel, esența proiectului progresist.
Revenind la Trump: nu sunt de acord cu ideea că președintele ar fi încălcat atribuțiile constituționale ale Congresului. Există anumite zone în care, încă de la fondarea Republicii, nu a fost niciodată clar până unde se poate întinde libertatea de decizie a executivului în cheltuirea banilor alocați prin votul Congresului.
- Deci, în opinia dumneavoastră, Trump nu reprezintă o amenințare la adresa democrației…
Așa este — sunt în total dezacord cu această idee. E adevărat că puterea executivului continuă să crească, dar acest proces a început în urmă cu o sută de ani, cu New Deal-ul, care a dus la o consolidare inexorabilă a puterii prezidențiale. Ritmul s-a mai domolit sub administrațiile republicane, dar nu s-a făcut niciun pas înapoi. De fiecare dată când s-a încercat acest lucru, tribunalele au blocat inițiativa. Este o problemă pe termen foarte lung, și una extrem de periculoasă. Singura cale de a salva democrația americană ar fi să se revină asupra transformării constituționale aduse de New Deal, restituind majoritatea atribuțiilor de reglementare și fiscalitate statelor federate.
Când am ajuns la Casa Albă, am propus o lege prin care orice reglementare majoră să fie supusă aprobării prealabile a Congresului. Mă gândeam că vom găsi și democrați dispuși să limiteze puterile unui președinte pe care ei îl considerau autoritar. Dar răspunsul lor a fost: „Niciodată!”
- Va exista o reconciliere între America radicală și America pro-instituții?
Dezbaterea va rămâne foarte intensă. Dar văd mai multe motive de speranță de partea conservatoare decât în rândul democraților, unde ideile radicale sunt mult mai răspândite. La Fundația Heritage lucrăm în acest sens, și cred că și administrația Trump face același lucru. Cei care lucrează acolo cred, în mod fundamental, în democrația americană. Din acest punct de vedere, experții de la The Atlantic care prezic instaurarea unei dictaturi se înșală.
Avem nevoie de măsuri extraordinare — dar nu anticonstituționale! — pentru a restabili suveranitatea granițelor Statelor Unite.
Mario Loyola
Trump l-a citat pe Bonaparte spunând că un președinte care salvează țara nu încalcă legea…
Să ne întoarcem la 4 iulie 1861: președintele Lincoln a fost nevoit să justifice mai multe măsuri radicale atunci când, după alegerea sa, a izbucnit o insurecție în statul Maryland. Statele din Sud se separaseră, țara era pe punctul de a se destrăma. Când mii de insurgenți au fost arestați, iar tribunalele au cerut eliberarea lor, Lincoln a suspendat habeas corpus — deși doar Congresul avea, constituțional, această putere. El a explicat că nu a avut de ales și a cerut aleșilor să ratifice salvarea republicii.
Dacă ne raportăm la criza actuală din California și la invazia celor 10 milioane de migranți ilegali pe care am suferit-o sub administrația Biden, avem nevoie de măsuri extraordinare — dar nu anticonstituționale! — pentru a restabili suveranitatea frontierelor Statelor Unite. Totuși, sunt gata să pariez că Trump va parcurge cele patru ani de mandat fără să își depășească atribuțiile constituționale.
- Mobilizarea Gărzii Naționale de către Trump este un semn al extinderii puterii prezidențiale?
Nu văd acest episod ca pe o creștere a puterii prezidențiale. Administrația acționează în cadrul legal. După ani în care stânga a permis încălcarea legii în numeroase orașe și la graniță, tolerând haosul provocat de bande și permițând o invazie de 10 milioane de persoane, era inevitabil ca americanii să ceară restaurarea ordinii și a statului de drept. De altfel, din 2020 încoace, cea mai spectaculoasă reorientare în favoarea lui Trump în privința imigrației s-a produs chiar în rândul imigranților legali.
