Un atac cu dronă asupra unui port fluvial Dunărea a trimis unde de șoc – atât fizice, cât și psihologice – în satele de peste fluviu care se află pe teritoriul NATO, scrie un reportaj din New York Times
Gheorghe Puflea, în vârstă de 71 de ani, a spus că a fost trezit de zgomotele exploziilor și ale geamurilor sparte când Rusia a atacat un port de peste fluviu de casa sa din Plauru, România.
Cabana lui cu acoperiș de stuf de pe malul Dunării, la doar 200 de metri de Ucraina, nu are apă curentă, iar ca sa ajungi ea implică așteptarea unui feribot și o plimbare pe drumuri de pământ.
Cu toate acestea, săptămâna trecută, curtea casei lui George Puflea, în vârstă de 71 de ani, a atras atenția datorită statutului său nedorit de prima proprietate de pe teritoriul NATO avariată într-un atac rusesc împotriva Ucrainei.
Atacul cu dronă, efectuat înainte de zorii zilei de miercurea trecută, a lovit un port de marfă ucrainean de peste fluviu, dar acesta a fost atât de aproape încât undele de șoc de la explozii au spulberat ferestrele în Plauru, un mic cătun cu doar o duzină de case în România de peste Dunăre.
Zgomotul exploziilor și spargerea geamului l-a trezit pe domnul Puflea din somn și l-a trimis afară în panică să vadă ce se întâmplă.
„La început am crezut că este o furtună”, a spus el, amintindu-și cum s-a adăpostit sub un pom din curtea lui și apoi a privit cu groază „ceea ce părea un film de război chiar în pragul ușii mele”.
Cerul nopții a trosnit de foc antiaerian ucrainean și bile de foc uriașe s-au ridicat din trei clădiri portuare ucrainene explodate de dronele rusești. Cu o săptămână mai devreme, Rusia atacase Reni, un alt port ucrainean de peste Dunăre față de România.
Atacurile rusești au avut ca scop distrugerea a ceea ce a fost o linie de salvare a transportului maritim furnizată Ucrainei de porturile fluviale, încă de la prăbușirea, luna trecută, a unui acord care a permis Ucrainei să-și exporte cerealele prin Marea Neagră, în ciuda blocadei navale a Rusiei. Având în vedere că porturile maritime ale Ucrainei sunt prea periculoase pentru navele care transportă cereale care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu și Africa, porturile sale de pe Dunăre au devenit ultimul punct de desfacere pentru milioane de tone de cereale.
Principalele sale porturi dunărene — Izmail și Reni — au devenit, de asemenea, potențiale locuri periculoase, deoarece se află atât de aproape de România, membră a NATO, și, prin urmare, de teritoriul acoperit de angajamentul alianței față de securitatea colectivă. O dronă sau o rachetă rusă care zboară la câțiva metri în afara cursului ar risca să tragă Statele Unite și aliații săi într-o confruntare militară directă cu Moscova.
Ultima dată când temerile că NATO ar fi sub atac rusesc a fost în noiembrie, când o rachetă despre care Ucraina a insistat că este rusă a aterizat într-un sat polonez la câteva mile de granița cu Ucraina și a ucis doi polonezi. Dar s-a dovedit a fi o rachetă de apărare aeriană ucraineană, așa că temerile de un război mai larg s-au disipat rapid.
Episoadele românești, însă, îngrijorează. Sâmbătă, la trei zile după atacul cu dronă asupra Izmailului, sirenele de raid aerian au urlat din nou pe malul ucrainean al râului. Nu a venit niciun atac, dar zgomotul sirenelor, clar auzit peste Dunăre, în Plauru, i-a convins pe unii săteni români că trăiesc într-o zonă de război.
Daniela Tănase, în vârstă de 44 de ani, care locuiește cu fiul și soțul ei la capătul satului, a spus că sirenele i-au trezit familia la ora 6 dimineața. Satul face incontestabil parte din România, a spus ea, dar atacul cu dronă i-a lăsat-o senzația „de parcă suntem acolo” în Ucraina.
Locuitorii nu cred că Rusia are vreo intentie cu zona lor izolată din România, nu în ultimul rând pentru că satul are atât de puține lucruri la care Rusia să râvnească. „Aici este ca în Evul Mediu – fără apă curentă, fără magazine și fără drumuri”, a spus Marin Stoian, un pensionar care s-a mutat vara la Plauru pentru a fi cu partenerul său, un localnic de 71 de ani. „Nu este nimic aici pentru Rusia sau pentru NATO”, a spus el.
Oricare ar fi intențiile ambelor părți, totuși, riscul de calcul greșit este înfricosator.
Pregătirea pentru posibile probleme pe Dunăre a făcut de multă vreme parte din exercițiile militare anuale ale NATO din România. Cel mai recent, din iunie a prezentat trupe americane și românești traversând o secțiune a râului pentru a testa ceea ce alianța a descris drept „capacitatea lor de a se deplasa rapid pe teren dificil în timpul operațiunilor militare”.
„Facem parte din NATO și nu ar trebui să fim în niciun pericol din partea Rusiei, dar ar putea avea loc cu ușurință un accident în orice moment. Malul nostru al fluviului se află la doar câțiva metri de Ucraina”, a declarat Teodosie Gabriel Marinov, guvernatorul Autorității Rezervației Biosferei Delta Dunării, o agenție guvernamentală responsabilă de porțiunea românească a unei vaste zone umede care se află la granița dintre România și Ucraina.
„Acum vedem cu toții că se poate întâmpla orice”, a spus domnul Marinov săptămâna trecută într-un interviu în biroul său din Tulcea, capitala regională. Fereastra lui oferea o priveliște zguduitoare asupra bărcilor de agrement pline de turiști care se îndreptau spre deltă, a navelor uriașe de marfă care se îndreptau în amonte pentru a ridica cereale ucrainene și, în depărtare, a perdelelor groase de fum negru care se ridicau din instalațiile portuare din Izmail aprinse de dronele rusești.
Presarată de sate izolate precum Plauru, multe dintre ele accesibile doar cu barca, rezervatia Delta Dunarii este un labirint de lacuri, râuri si canale. Zona, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, este celebrată pentru păsările numeroase, flora exotică și caii sălbatici.
„Din păcate, prioritățile în acest moment nu sunt legate de protecția mediului”, a spus domnul Marinov, guvernatorul biosferei, adăugând că nu s-a întâlnit cu omologul său ucrainean de luni de zile, deoarece partea Ucrainei din deltă nu mai este gestionată de oficiali preocupați de protejarea păsărilor și peștilor, ci de către militari.
Miercurea trecută, timp de câteva ore tensionate, s-a părut că Rusia a trecut de o linie roșie inviolabilă anterior între teritoriul ucrainean și cel al NATO. Fiul doamnei Tănase, Marius, pescar, i-a spus primarului unui grup de sate din delta Dunării că a văzut cel puțin o dronă rusă zburând direct peste casa familiei înainte de a ieși din spațiul aerian românesc pentru a lovi Izmail. O dronă, a relatat un alt sătean, a aterizat într-o pădure din România.
Primarul, Tudor Cernega, a transmis povestea pescarului unui post de televiziune din România, care a raportat prompt că dronele rusești au intrat în România. Până după-amiază, experții și experții din mass-media discutau cu îngrijorare dacă România și, prin urmare, NATO erau atacate.
Domnul Cernega a spus că starea de alarmă a fost atât de intensă încât preotul ortodox local a fugit împreună cu familia cu feribotul către cel mai apropiat oraș.
„Este amuzant acum, dar la momentul respectiv a fost terifiant”, a spus el. „Toți am avut impresia că am fost abandonați.”
Forțele aeriene române au deplasat o echipă de experți la Plauru pentru a investiga. Ministerul Apărării, într-un comunicat, a raportat că nu a găsit niciun semn de aterizare a vreunei drone rusești în pădure sau vreo încălcare a spațiului aerian românesc.
Acest lucru și cunoașterea faptului că NATO are o bază aeriană mare la doar 50 de mile depărtare în apropiere de portul Constanța la Marea Neagră a calmat în mare parte grijile din Plauru și din alte sate că Rusia ar putea risca o lovitură deliberată.
Petrut Pascu, 36 de ani, un șofer de camion care își petrece mult timp departe de casă lucrând în Irlanda și Marea Britanie, a declarat că el și soția sa și-au cumpărat recent o casă într-un sat de lângă Plauru și, de la atacul asupra portului Izmail, au vorbit despre vânzarea aceasteia. Soția lui, a spus el, vrea să se mute, dar nu vede niciun risc real. „Cred că suntem în siguranță”, a spus el. „Dar nu ne-am așteptat niciodată să fim atât de aproape de acest război din Ucraina.”
Pescarul, Tanase, menține povestea lui, insistând că a auzit o dronă bâzâind direct peste casa familiei sale din Plauru. Mama lui, Daniela, pune și ea la îndoială versiunea oficială a evenimentelor. Ea a spus că zgomotul asurzitor al dronelor a panicat vaca familiei, care și-a rupt frânghia și a fugit, împreună cu pisica ei de companie.
„Ministerul Apărării a spus că dronele nu sunt pe teritoriul nostru, dar nu îi cred”, a spus ea. Ucraina, a adăugat ea, „este la doar 200 de metri distanță”.
În unele locuri de-a lungul Dunării, distanța este și mai mică, dar este greu de calculat deoarece granița s-a deplasat pe măsură ce râul și-a schimbat cursul.
Pe computerul său de birou, domnul Cernega, șeful districtului, a descărcat o hartă oficială care identifica pădurile și terenurile agricole pe care le considera întotdeauna parte din districtul său ca fiind în interiorul Ucrainei.
„Trebuie să știu unde este cu adevărat granița”, a spus el. „Ministerul apărării ar trebui să-mi spună. Altfel, 2 + 2 nu este 4, ci 6. Este foarte periculos dacă nu știm în ce țară ne aflăm.”
