Muntenegru: Milo Djukanovic pierde alegerile după trei decenii la conducerea țării

03 Apr 2023
Muntenegru: Milo Djukanovic pierde alegerile după trei decenii la conducerea  țării

Scena politică din Muntenegru a fost răsturnată duminică seara de înfrângerea în alegerile prezidențiale a veteranului Milo Djukanovic, după ce acesta a condus timp de trei decenii micuța țară balcanica. El a pierdut împotriva noului venit Jakov Milatovic, scrie Le Figaro.

Rezultatul celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale va fi decisiv pentru echilibrul de putere în această țară de la marginea Adriaticii, odată cu apropierea alegerilor legislative anticipate convocate pentru 11 iunie după luni de blocaj, cu un guvern care gestionează doar afacerile curente. Potrivit proiecțiilor ONG-ului CeMI care acoperă aproape toate secțiile de votare, Jakov Milatovic, 36 de ani, a obținut aproximativ 60% din voturi, față de 40% pentru rivalul său. „Îl felicit pe noul președinte Jakov Milatovic”, a declarat presei un economist pro-european, Ana Nenezic, directorul acestui ONG.

Pe străzile din Podgorica și din alte orașe din țară, susținătorii candidatului Europe Now și-au sărbătorit victoria trăgând focuri de artificii și claxonând. Milo Djukanovic a fost o parte fixă ​​pe scena politică muntenegreană de mai bine de 30 de ani, fiind în mod repetat prim-ministru sau președinte.

„Înfrângerea vechiului regim”

Acesta este cel mai mare eșec al său de la înfrângerea istorică a partidului său, Partidul Democrat al Socialiștilor (DPS), la ultimele alegeri legislative din 2020. De atunci, țara trece din criză în criză, odată cu căderea a două guverne. „Sunt convins de victoria mea”, a spus Jakov Milatovic la vot. „Va reprezenta înfrângerea finală a simbolului vechiului regim” și „vom face un pas uriaș către un Muntenegru împăcat, mai bogat și mai corect”. Potrivit analiștilor, Jakov Milatovic a putut conta pe vocile alegătorilor dornici de schimbare.

Milo Djukanovic a preluat conducerea la 29 de ani, apoi sprijinit de omul puternic al Serbiei, Slobodan Milosevic. Pe măsură ce Serbia a devenit un paria pe scena internațională, s-a distanțat. S-a apropiat de Occident, s-a rupt de Belgrad, a câștigat independența Muntenegrului printr-un referendum în 2006. Țara sa a intrat în NATO, a devenit candidat la Uniunea Europeană și a părăsit sfera de influență a Rusiei.

Dar criticii săi îl acuză de clientelism, corupție generalizată și legături cu crima organizată, pe care persoana în cauză le neagă cu tărie. „Avem aici un om care este la putere de 30 de ani, care este întruchiparea însăși a dictaturii, a abuzului de putere, care a făcut posibilă corupția, care a permis să înflorească criminalitatea”, a declarat pentru AFP Mladen Vukovic, medic din Podgorica.

Vulnerabilitate la interferențe

Milo Djukanovic a condus campania punând la îndoială sinceritatea rădăcinilor europene ale rivalului său și a mișcării sale „Europa Acum”, acuzându-l în același timp că este vulnerabil la interferența sârbească.

La care Jakov Milatovic a răspuns că „prioritatea sa numărul unu pentru Muntenegru este apartenența deplină și completă la Uniunea Europeană”. El a mai spus că este în favoarea „relațiilor bune cu Serbia, ca și cu toate națiunile din Balcanii de Vest”. De ani de zile, Milo Djukanovic a căutat să limiteze influența Serbiei și să consolideze o identitate națională separată de Muntenegru. O sarcină dificilă într-o țară în care o treime din cei 620.000 de locuitori se identifică ca sârbi.

Jakov Milatovic, fost membru al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), a intrat în politică devenind ministru al Dezvoltării Economice în primul guvern format după alegerile legislative din 2020. Descris de unii drept populist, acest tată a trei copii a fost apreciat mai ales prin impunerea unui program economic controversat care aproape a dublat salariul minim la 450 de euro.

Pentru mulți alegători, buletinul de vot ar trebui să ducă la condiții economice mai bune în Muntenegru, care, la fel ca și restul Balcanilor, suferă de exodul tineretului său. În orice caz, președintele are în esență un rol reprezentativ, iar prim-ministrul deține pârghiile principale ale puterii.

Alte stiri din Externe

Ultima oră