Libertatea de exprimare este din nou în pericol pe continentul european, însă de această dată amenințarea vine din interior, prin reglementările tot mai stricte impuse de Uniunea Europeană. Digital Services Act (DSA), legea controversată care obligă platformele online să cenzureze conținutul „inadecvat” sau „periculos”, a stârnit critici puternice din partea avocaților pentru drepturile omului și a experților internaționali. Aceștia avertizează că, sub pretextul combaterii discursului de ură și dezinformării, se instaurează un regim de cenzură digitală care riscă să submineze însăși esența democrației europene. Termenii „discurs de ură” și „dezinformare” sunt intenționat suficient de vagi pentru a fi folosiți ca arme politice pentru a reduce la tăcere orice opoziție, legea DSA fiind astfel „un cec în alb pentru cenzura politică digitală.” Mai mult, această „cenzură soft” are potențialul de a se extinde global, afectând libertatea de exprimare pe întregul internet. În acest context, lideri politici și gânditori conservatori trag un semnal de alarmă asupra transformării UE într-un sistem totalitar, care suprimă dezbaterea liberă și își izolează cetățenii de realitatea politică, pregătind terenul pentru o criză profundă a încrederii publice, scrie European Conservative
„Libertatea de exprimare este din nou amenințată pe acest continent într-un mod în care nu a mai fost de la coșmarul regimurilor autoritare europene din urmă cu doar câteva decenii”, a declarat șeful ADF International.
Nimeni nu ar fi putut prevedea cât de rapid se vor înrăutăți lucrurile acum trei decenii, când Occidentul sărbătorea încă așa-zisa victorie finală a ordinii liberale democratice, așa cum a fost interpretată greșit de Fukuyama.
Însă iată-ne aici, pe un continent care a ajuns să-și considere libertățile drept ceva garantat, doar pentru ca acestea să fie erodate treptat, an de an, de însăși instituțiile care pretind că sunt cei mai mari apărători ai democrației. Așa a rezumat Paul Coleman, director executiv al ADF International, situația actuală.
ADF este o organizație globală de advocacy cu sediul la Viena, alcătuită din avocați specializați în drepturile omului, inclusiv libertatea gândirii și a exprimării. Probabil cel mai cunoscut client al organizației este parlamentara finlandeză Päivi Räsänen, acuzată de „infracțiune de ură” pentru că a postat versete biblice în care își exprima opiniile despre problemele LGBT și care încă riscă o condamnare penală, deși a fost deja achitată de două ori. ADF reprezintă sute de persoane ca Räsänen și continuă să atragă atenția asupra cenzurii la nivel mondial.
Evenimentul unic din 21 mai, organizat în Parlamentul European și co-gazduit de eurodeputații conservatori Stephen Bartulica (ECR) și Virginie Joron (PfE), s-a concentrat pe Legea serviciilor digitale (DSA) a UE, a cărei influență asupra libertății globale de exprimare a fost recent condamnată atât de Departamentul de Stat al SUA, cât și de Comisia pentru Justiție a Camerei Reprezentanților.
„Libertatea de exprimare este din nou amenințată pe acest continent într-un mod în care nu a mai fost de la coșmarul regimurilor autoritare europene din urmă cu câteva decenii,” a spus Coleman în discursul său, avertizând că prin DSA, rețelele sociale au devenit „linia întâi” a luptei pentru libertatea de exprimare și pentru controlul narativelor politice.
Ca avocat pentru drepturile omului, Coleman și-a dedicat cariera cercetării și combaterii restricțiilor asupra libertății de exprimare. Cartea sa din 2016, „Cenzurat”, documenta peste cincizeci de cazuri de „discurs de ură” în Europa pentru a evidenția un trend deja îngrijorător atunci, dar care între timp s-a înrăutățit considerabil.
Privind în urmă, 2016 a fost un moment crucial pentru Occident, cu Brexit și prima victorie a lui Trump care au zguduit establishmentul politic și mediatic, care a încercat să înțeleagă ce a mers „greșit”. În loc de o reflecție sinceră, cei aflați la putere au decis să dea vina pe dezinformare, propagând ideea că „oamenii au fost păcăliți și spălați pe creier să voteze greșit,” explică Coleman.
Ce a urmat în UE a fost o creștere constantă a regimului de cenzură pentru a „salva democrația,” construit prin legislații succesive an de an. Ce a început cu codurile de conduită „voluntare” din 2016-2018 împotriva „discursului de ură” și a „dezinformării” a evoluat treptat în DSA, adoptată în 2022, care impune acum obligații ferme de eliminare a conținutului pentru companiile de social media. Și nu se oprește aici, deoarece următorul pas este așa-numitul Scut pentru Democrație, care va adăuga o armată de „verificatori de fapte” finanțați de UE, care vor funcționa ca cenzori locali în fiecare stat membru.
Oamenii au dificultăți în a înțelege ce se întâmplă pentru că termenii „discurs de ură” și „dezinformare” sună suficient de negativ pentru a susține aceste măsuri, dar sunt intenționat suficient de vagi pentru a fi folosiți ca arme politice pentru a reduce la tăcere orice opoziție. „Lipsa unei definiții clare este o caracteristică proiectată, nu o eroare,” explică Coleman, numind DSA „un cec în alb pentru cenzura politică digitală.”
Mai mult, așa cum Washingtonul a subliniat recent în mod corect, obligarea platformelor de social media să se supună acestor reguli în Europa poate avea un impact global, pur și simplu pentru că menținerea unui regim de moderare separat pentru utilizatorii din UE, diferit de restul lumii, nu este viabilă economic. De asemenea, atunci când există amenzi uriașe pentru cenzurarea insuficientă, dar niciună pentru cenzurarea excesivă, platformele vor ajunge inevitabil să greșească în favoarea cenzurii excesive.
Coleman a concluzionat că statele membre UE trebuie să riposteze, amintind legislatorilor că tratatele le oferă puterea de a iniția anularea DSA, iar Parlamentul European nu trebuie să tacă atunci când va avea loc revizuirea acestei legi, mai târziu în acest an.
Cei doi eurodeputați din panel au adăugat un context politic suplimentar, Virginie Joron, din partidul Patrioților, numind legea „Legea supravegherii digitale,” afirmând că aceasta contrazice mai multe articole din tratatele UE și „riscă să submineze nu doar libertatea de exprimare, ci chiar temelia democrației noastre.”
Eurodeputatul croat Stephen Bartulica (ECR) a prezentat exemple concrete despre cum curentul politic principal deja folosește DSA ca armă, menționând că liderul Verzilor germani, Robert Habeck, a raportat peste 700 de cetățeni pentru „discurs de ură” doar pentru că și-au criticat guvernul online. „Și asta vine din partea unui partid care susține că președintele Trump este un dictator,” a comentat Bartulica, adăugând că, dacă nu ar fi fost pentru platforma X a lui Musk și angajamentul acesteia față de libertatea de exprimare, Trump nici măcar nu ar mai fi fost președinte acum.
Ultimul vorbitor a fost Rod Dreher - autor american bestseller și editorialist la europeancoservative.com, printre alte publicații — care a adus o notă filosofică discuției.
După ce a petrecut ani cercetând psihologia regimurilor totalitare din secolul XX, Dreher a explicat că una dintre concluziile cărții sale Live Not By Lies se aplică și Uniunii Europene: „Orice sistem care nu permite informațiilor vitale pentru supraviețuirea conducerii să ajungă la aceasta este sortit să cadă.” Elitele UE nu doar că astăzi protejează cetățenii de realitatea politică prin cenzură, dar se protejează și pe ele însele de adevărata amploare a nemulțumirii populare - iar când își vor da seama ce se întâmplă, va fi prea târziu.
Mai mult, este momentul să numim lucrurile pe nume, a spus Dreher. În ciuda diferențelor lor, atât sistemele lui Orwell, cât și ale lui Huxley sunt corect numite „totalitare,” iar acum trebuie să recunoaștem că și UE a devenit un astfel de sistem. Deși nu este oprimarea directă de tip nazist sau sovietic, rămâne un „totalitarism moale” care, în loc să-l ceară prin forță, recompensează conformitatea ideologică totală cu un sentiment „aproape terapeutic” de confort și dreptate.
Însă această suprimare a dezbaterii libere și deschise va avea „costuri enorme,” a avertizat el, cel mai important fiind prăbușirea totală a încrederii oamenilor în instituțiile publice, așa cum am văzut în timpul pandemiei, când oficialii au ascuns în mod conștient adevărul pentru a proteja propria narațiune. Aceasta ar putea duce la o situație foarte periculoasă, pentru că cei care fac imposibilă schimbarea pașnică vor face inevitabilă revoluția violentă.
Totuși, interviurile lui Dreher cu disidenți sovietici i-au oferit două reguli de bază pentru orice societate care vrea să înceapă lupta: în primul rând, refuză să participi la orice discuție bazată pe minciuni și, în al doilea rând, pregătește-te să suferi pentru adevăr. „În cele din urmă, dacă suficient de mulți oameni fac asta, vor doborî orice imperiu construit pe minciuni.”
At our European Parliament event this morning, @roddreher draws on the wisdom of Soviet dissidents to recommend how to live in today's 'soft totalitarianism' in the West:
— ADF International (@ADFIntl) May 21, 2025
"Refuse to participate in any event where one cannot speak the truth.
Prepare to suffer for the truth." pic.twitter.com/7OP5NNG7RC
Fantastic event at the European Parliament this morning on the threats to free speech posed by the Digital Services Act.
— ADF International (@ADFIntl) May 21, 2025
Excellent speeches by @Paul_B_Coleman, @v_joron, @StjepoBartulica and @roddreher.
It was great to see @MarionMarechal there!
Video content coming soon ???? pic.twitter.com/E4KY6Gh6EE
