Alegerile din România au fost marcate nu doar de confruntările politice interne, ci și de semnale clare privind implicarea factorilor externi, în special a Franței. De la intervențiile diplomatice și declarațiile publice până la atenționările oficiale privind manipularea electoratului, Franța pare să joace un rol activ în modelarea rezultatului scrutinului românesc. Într-un interviu acordat recent ziarului Le Figaro, generalul (2S) François Chauvancy, expert în strategie și război al informației, analizează aceste ingerințe și pune în discuție limitele legitime ale influenței unei puteri europene asupra unui stat membru. În acest context, este esențial să înțelegem natura și impactul acestei intervenții asupra democrației românești.
Pavel Durov, fondatorul aplicației de mesagerie Telegram, susține că a fost contactat de DGSE pentru a cenzura vocile conservatoare în timpul alegerilor din România. Pentru generalul François Chauvancy, în condițiile în care rețelele sociale au devenit un câmp de luptă într-un război al influențelor, toate scenariile sunt posibile.
François Chauvancy, general (în retragere), este absolvent al Școlii Militare Speciale Saint-Cyr și certificat al Școlii de Război. Este, de asemenea, doctor în științele informației și comunicării (CELSA) și a predat despre strategii de influență și propagandă la mai multe universități (Institutul Catolic din Paris și Universitatea Catolică din Vest, Angers).
În momentul în care, duminică seara, erau anunțate rezultatele alegerilor prezidențiale din România, câștigate de candidatul eurofil Nicușor Dan în fața rivalului său de extremă dreaptă George Simion, patronul Telegram, Pavel Durov, a aruncat un adevărat șoc. Pe platforma X, antreprenorul născut în Rusia și naturalizat francez în 2021 a anunțat că „un guvern european” l-a contactat pentru a „închide gura vocilor conservatoare din România” în timpul campaniei electorale. Într-o a doua postare, Pavel Durov a precizat că, în timpul unei vizite la Paris „primăvara aceasta”, Nicolas Lerner, șeful DGSE, i-ar fi făcut această solicitare personal și că el a refuzat.
Ministerul de Externe francez și DGSE au „respins cu fermitate” aceste acuzații. Totuși, alegerile din România au fost marcate recent de suspiciuni privind interferența rusă. În decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a anulat primul scrutin, subliniind rolul Moscovei, prin intermediul rețelei chineze TikTok, după ce un candidat de extremă dreaptă aproape necunoscut, Călin Georgescu, a câștigat inițial. Acesta a fost ulterior descalificat din cursă.
- LE FIGARO: Autoritățile franceze dezmint declarațiile lui Pavel Durov referitoare la șeful DGSE. Aceste afirmații sunt greu de verificat, este o chestiune de „cuvânt contra cuvânt”. Vi se par cel puțin credibile?
FRANÇOIS CHAUVANCY: Faptul că un șef al serviciilor de informații profită de un moment oportun pentru a cere unei persoane influente să acționeze într-un anumit fel este perfect posibil și nu este ceva neobișnuit. Ceea ce mă intrigă sunt intențiile din spatele unei astfel de acuzații. În România, TikTok a fost incriminat pentru promovarea campaniei candidatului de extremă dreaptă, nu Telegram. Poate că și această aplicație a avut un rol în campanie, nu excludem asta. Dar de ce acum Pavel Durov încearcă să se implice în dezbatere? Nu este român, ci de origine rusă. Cel care a fugit din Rusia și și-a găsit refugiu în Franța, ar lua partea pro-rușilor? De ce face această dezvăluire tocmai acum? Parcă ar fi dezamăgit că un candidat de extremă dreaptă nu a fost ales. Este greu de înțeles care este intenția lui, iar având în vedere contextul, pare mai degrabă un război personal. Recent a avut probleme cu justiția franceză (patronul Telegram a fost reținut la aeroportul Le Bourget în august anul trecut și pus sub acuzare pentru complicitate la infracțiuni organizate pe platforma sa, pentru că refuză să modereze conținutul care circulă, nota redacției). Se pare că profită de ocazie pentru a-și regla conturile cu Franța, dezvăluind o conversație pentru care, oricum, nu vom avea niciodată dovada.
- În ipoteza în care ar fi adevărat, atunci Franța ar recurge la aceleași metode de influență, ba chiar de ingerință, în viața democratică a unei alte țări, pe care le condamnă în cazul Rusiei?
Dar credeți cu adevărat că liderii noștri se pot sustrage total oricărei acțiuni de influență pentru a-și atinge obiectivele? Nu credem că suntem naivi în Franța. Când te lupți cu un inamic, folosești aceleași arme — desigur, poate cu anumite rezerve etice. Din punctul de vedere al modurilor de acțiune, lăsând deoparte contextul românesc, acest lucru nu mă șochează.
În ceea ce privește alegerile din România, oricum a existat o formă de ingerință, atât franceză, cât și europeană. Anumite declarații foarte ferme care au pus sub semnul întrebării rezultatele primului tur, avertizând alegătorii de extremă dreapta, nu au fost altceva decât asta. Benjamin Haddad, ministrul delegat francez pentru Afaceri Europene, a mers în România pentru a examina lecțiile ce pot fi trase din manipularea algoritmilor care au favorizat candidatul pro-rus. Europarlamentarul Nathalie Loiseau a regretat faptul că „prin ingerința lor, regimuri autoritare încearcă să slăbească democrația”. Când o țară nu este în „axă”, ne rezervăm dreptul să-i spunem ce să facă și să amenințăm cu sancțiuni...
Rusia este reprezentată de chatbot-uri și fabrici de troli, mobilizate într-o acțiune concertată și strategică.— François Chauvancy
- Când condamnăm ingerințele externe ale unor autocrații, asta nu e oare ipocrizie? Practic, fiecare folosește aceleași mijloace de ingerință față de vecinii săi?
Nu aș pune totul pe același plan. În cazul relatat de Pavel Durov, este vorba despre un responsabil care îi cere personal altuia un „serviciu”. Este o relație directă, iar interlocutorul este liber să refuze. Este mai mult o influență decât o ingerință. Nu este o acțiune „à la russe”, unde toate mijloacele statului sunt mobilizate pentru a atinge un obiectiv. Rusia folosește chatbot-uri, fabrici de troli, puse în slujba unei acțiuni concertate și strategice.
Dar asta nu înseamnă că nu este ilegal...
Nu, nu este ilegal. Nu impui nimic, ceri — probabil insistent. Persoana solicitată poate refuza — cu excepția cazului în care există o amenințare, dar asta nu știm. Dar multe lucruri funcționează așa.
- Rețelele sociale în perioada electorală sunt noul teren de luptă în sistemele democratice?
Putem vorbi, într-adevăr, despre un adevărat câmp de luptă, da. În Afganistan, încă din 2008, occidentalii și talibanii se confruntau prin tweet-uri. De fiecare dată când avea loc o ambuscadă, talibanii publicau un mesaj în care susțineau că au ucis un anumit număr de soldați NATO și, chiar dacă nu era adevărat, până să se verifice toate faptele, tweet-ul deja circulase. Acum este la fel și pe plan politic. Oricine poate să se exprime și să provoace printr-un tweet un efect „bulgăre de zăpadă”. Rețelele sociale au devenit un instrument de manipulare a opiniei publice. Așadar, cum ne putem lupta pe acest teren? Ce putem face împotriva acestui fenomen? Astăzi, există un deficit democratic în ceea ce privește încrederea în discursul public, și aceasta este regretabil. Mulți cetățeni preferă să se informeze din rețelele sociale tocmai pentru că nu sunt oamenii puterii cei care se exprimă acolo. Dacă statul nu este credibil, alte persoane și organisme vor ocupa locul lăsat și vor da impresia că dețin adevărul.
- Ce părere aveți despre anularea primului scrutin al alegerilor din România și despre excluderea candidatului de extremă dreapta Calin Georgescu, care câștigase primul tur cu 23% din voturi?
Nu m-am simțit confortabil cu această anulare. La summit-ul european de la München, din februarie, JD Vance a declarat: „Dacă democrația ta poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari în publicitate digitală provenind dintr-o țară străină, înseamnă că nu era prea puternică.” Nu are dreptate? M-au surprins și pozițiile foarte moralizatoare ale Uniunii Europene și ale Franței. Alegatorul român era acuzat că a fost manipulat, de parcă nu ar folosi rețelele sociale la fel ca noi! Chiar dacă există manipulare, asta presupune că nu ar fi suficient de inteligenți să voteze singuri. Ideea din spate este: „ați votat prost, noi vă vom ajuta să votați corect.” În fața acestor reacții, m-am gândit că ar fi fost mai bine să se păstreze o oarecare reținere. Pe de altă parte, dacă șeful unui serviciu de informații a încercat cu adevărat să influențeze rezultatul alegerilor prin contracararea acțiunilor adverse, atunci a fost în rolul său.
- Chiar și prin manipulare la rândul său?
Da. Ne aflăm într-un război al informației și al influenței. Există mijloace, să le folosim. Nu mă șochează dacă este vorba de a răspunde acțiunilor de influență străine. Și sper ca în 2-3 ani un grup de cercetători să încerce să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în România, pentru că există zone de umbră care trebuie lămurite: acțiunea exactă și precisă a Rusiei prin TikTok, deși au fost identificate elemente clare, cum ar fi acțiunea unor influenceri, dar și implicarea UE și a unor state în aceste alegeri din România. Nu putem exclude că europenii au încercat la rândul lor să mobilizeze electoratul împotriva amenințării extremei drepte în România. Întrebarea generală este să definim limitele acceptabile ale unor astfel de acțiuni de influență într-un sistem democratic.
