Șeful guvernului italian intenționează să redirecționeze până la 36.000 de solicitanți de azil pe an către țara balcanică, scrie Le Figaro.
Alaltăieri, Giorgia Meloni a luat prin surprindere pe toată lumea anunțând la Roma, în prezența premierului, Edi Rama, semnarea unui memorandum de înțelegere pentru externalizarea cererilor de azil în Albania, plan care seamana cu pactul stabilit de Marea Britanie cu Rwanda: „O soluție inovatoare, un model de urmat pentru alte acorduri de colaborare de acest tip”, a lăudat ea.
„Un acord de fraternitate”
În principiu, două centre de primire a migranților ar trebui să se deschidă primăvara viitoare în Albania, pe coasta cu fața spre Bari. Un prim centru de identificare în apropierea portului Shengjin, nu departe de Muntenegru, și, la 15 kilometri distanță, în zona Gjader, va fi instalat un centru de detenție pe model italian pe o fostă bază militară. Aici solicitanții de azil vor aștepta rezultatul cererii lor, conform unei „proceduri accelerate”, care în principiu nu ar trebui să dureze mai mult de 28 de zile. Nu toți vor fi trimiși în Albania: doar cei salvați pe mare de paza de coastă, de poliție sau de navele militare italiene. Anul trecut, au fost 39.000. Oamenii salvați de ONG-uri, femeile însărcinate, copiii și alte persoane vulnerabile nu vor merge în Albania. Giorgia Meloni afirmă că aceste centre vor putea găzdui până la 3.000 de persoane, sau aproape 36.000 pe an. Obiectiv: reducerea poverii centrelor din Lampedusa (100.000 de solicitanți de azil au sosit deja anul acesta), precum cele din Sicilia sau Calabria.
De ce în Albania? „Nu am cerut nicio compensație, mai ales nici cea economică, pentru că nu o dorim”, a explicat Edi Rama la Roma. Acesta nu este un acord comercial, ci un acord de fraternitate și proximitate.” Iar prim-ministrul a amintit rolul jucat de Italia când albanezii „au fugit din iad” în 1991. „Când, după căderea comunismului, Albania s-a prăbușit și țara era într-o situație dificilă și că în august 1991 20.000 de albanezi înfometați au debarcat la Bari, italienii au devenit conștienți de suferința lor și au decis să lanseze Operațiunea Pelican, spune Jean-Pierre Darnis, lector la Universitatea Nice-Côte d'Azur. Timp de doi ani, din 1991 până în 1993, tinerii recruți italieni au distribuit ajutoare, au creat clinici de sănătate și au repus țara pe picioare. Și albanezii nu vor uita niciodată asta.”
„Nu vom putea niciodată să rambursăm această datorie față de Italia și poporul italian pentru tot ce au făcut pentru noi. De asemenea, dacă Italia ne cheamă pentru ajutor, suntem acolo. Nu am fi încheiat acest acord cu un alt stat membru al Uniunii.” a susținut Edi Rama.
Dacă Italia ne cheamă pentru ajutor, suntem acolo. Nu am fi încheiat acest acord cu un alt stat membru al Uniunii
Edi Rama, premierul albanez
Asta nu e tot. Pentru că, de la căderea comunismului, Italia a fost cel mai mare apărător al apropierii Albaniei de Europa și NATO, la care această țară a aderat în 2009. Italia a ajutat și la obținerea, în iunie 2014, a statutului de țară candidată la intrarea în Uniune. Atâtea motive care fac din Albania o piesă centrală a politicii Romei în Balcani. Iar Roma, favorabilă extinderii UE prin Europa de Est, va face totul pentru a o ajuta să intre. „Uniunea Europeană nu este un club”, a spus Giorgia Meloni în prezența lui Edi Rama. Acesta este motivul pentru care nu vorbesc despre intrare, ci despre reunificarea Balcanilor de Vest, care sunt țări UE din toate punctele de vedere.”
Cu toate acestea, din acest acord fără precedent în Europa, apar deja întrebări juridice care nu pot fi ignorate. În special cu privire la aplicarea dreptului de azil al solicitanților: în practică, poate fi chiar respectat? În principiu, asigură Giorgia Meloni, centrele de primire situate în Albania se vor afla legal în Italia. Mai mult, totul ar trebui să depindă de Italia, inclusiv financiar: managementul centrelor, organizarea identificării migranților, colectarea cererilor de azil și primirea, transferurile între centre, fără a uita primirea recursurilor legale. Și Albania va fi responsabilă doar de supravegherea poliției în afara centrelor.
Dar din moment ce procedura de reținere trebuie dispusă de un prefect italian, apoi confirmată în 48 de ore de un judecător italian, cum se va putea pronunța? Cine va face „interviul personal” cu solicitantul de azil? Va exista o comisie teritorială italiană în Albania responsabilă cu procesarea cererii? Și cum putem garanta dreptul de a face apel la un judecător italian împotriva unui eventual refuz?
În sfârșit, ce se va întâmpla cu migranții ale căror cereri au fost respinse? Pentru ca Italia să-și exercite jurisdicția, Albania ar trebui să cedeze o parte din teritoriul său sau ar exista un act formal de extrateritorialitate. Acordul dintre Roma și Tirana, care va trebui ratificat de Parlament, care va trebui să asigure respectarea dreptului internațional și a Constituției, nu va intra în curând în vigoare.
Italia e Albania oggi firmano un importante protocollo d'intesa che si pone gli obiettivi di contrastare il traffico di esseri umani e prevenire i flussi migratori irregolari. Uno storico accordo per il quale voglio ringraziare il Primo Ministro @ediramaal e l’intero governo… pic.twitter.com/1EhVUMfHGn
— Giorgia Meloni (@GiorgiaMeloni) November 6, 2023
